In ianuarie 2010 cand aparea primul articol al domnului Cornel Patrascu, nu stiam ca timpul nu va mai avea rabdare cu dansul…ca vor ramane atat de multe trairi si cuvinte nerostite.

Cand spui primul, continuarea pare fireasca, generand asteptarea unui al doilea, al treilea. Asa ajungi sa-ti spui ca ai timp, ca mai sunt zile, ca maine vei implini ce nu ai implinit azi, impingand mereu catre un maine, un azi pierdut definitiv. Te trezesti apoi in fata Marelui Pas, trecand din realitate direct in amintirile celor cu care ai avut sansa sa mergi alaturi o perioada prin viata ta si-a lor.

Azi va propun un alt tablou al domnului Cornel. Sper sa va placa si sa va bucurati de Frumusetea exprimata cu-atat de multa Simplitate.