Dimitrie Gusti, acest Napoleon Bonaparte al ştiinţelor sociale româneşti, a trăit o viaţă dedicată exclusiv misiunii asumate şi a sfârşit exilat din cauză că regimul comunist impus de marele prieten de la est, ştia deja calea pe care trebuie să meargă poporul român spre progres şi prosperitate.
Această libertate a celorlalţi, pe care o înţelegem şi nu suntem de acord să fie îngrădită, ne-a convins şi pe noi să o exercităm pe a noastră
Am hotărât ca în această a II-a parte să ne limităm la prezentarea culturilor care se consideră că au început să se formeze în neoliticul dezvoltat (târziu) chiar dacă ele şi-au definitivat particularităţile în epoca următoare şi anume în eneoliticul timpuriu.
Mijloacele de comunicare în masă actuale au dat acces nelimitat visătorilor la transmiterea propriilor viziuni asupra trecutului şi viitorului omenirii, ducând tot mai des la coruperea cititorilor de la interpretarea ştiinţifică a izvoarelor istorice.
Continuăm cronologia noastră prezentând lucrările lexicografice ale începutului de secol XIX, perioadă până la care limba română literară era deja conturată în cele patru varietăţi ale idiomurilor principale: muntenesc, moldovenesc, ardelenesc şi bănăţean
Continuăm cronologia noastră prin prezentarea lucrărilor întocmite în secolul al XVIII-lea, un secol de mari prefaceri pentru cultura română.
O astfel de lucrare, cu toate lipsurile ei, credem că este de folos pentru orientare, atât celor care se ocupă cu studiul lexicografiei, cât şi celor care, din curiozitate sau din dragoste de limbă, ar vrea să vadă cum a răsărit şi s-a dezvoltat lexicografia română
Si in astfel de momente, iti dai seama ca patru linii egale contureaza un patrat bidimensional nu pentru ca asa este in realitate, ci pentru ca doar asa poti tu sa-l transpui pe hartie
„Patriotismul e bun ca prim îndemn la lucru, dar odată pus să faci istorie, trebue să te gîndeşti numai la adever. A sacrifica adeverul, este a zice adio istoriei”
ULTIMELE COMENTARII