Loading ...
Gand despre mar / Lectie bulgara / Noi si convingerile noastre / Pasiune, Responsabilitate, Spirit de Echipa / Eu, cel din mine / Cunoaste-te altfel / Comunicare si intelegere / Risipa / Alegeri de presedinte / Dependenta / Gust de speranta / Perspectiva / Frica de a trai / Merge si asa / Sorry / Viata si Zona de Confort / Articole”Totul despre…” / Internetul, Libertatea si Anonimatul / Risipa de Viata si Marketing / Lipsa de respect / Diferente / De vorba cu mine insumi / Ganduri de duminica / Realul din Imaginar / Alegeri / Criza ca scuza / Subconstientul ca aliat / Timpul si Placerea / Reteta de Echilibru / Multumire / Moment de Adevar / Jocul Suprapunerii / Relatia cu slujba / Intelepciune de Copil / Treptele tale / Proactivitate / Inlocuitor de line manager
GAND DESPRE MAR
Ploua. Privesc picaturile cazute pe pamantul insetat si simt armonia naturii. Undeva, departe de oras, cerul isi sprijina norii pe coama unui deal.
Gandul ma poarta la un Mar intalnit zilele trecute in gradina lui Cornel Ion Constantinescu. Imi amintesc emotia privirii, dorinta de-a-l culege si de-a-i afla povestea. A fost intai o floare, pe care a poposit o albina. Apoi, s-a transformat incet in fruct. Traieste simplu, se bucura de soare, de nori, de umbra frunzelor, de vant, de ploaie, de grija celor ce-l privesc admirativ cum creste. Stie pe de rost, toata corespondenta cu pamantul. Ca punct de sprijin si-a definit copacul, iar ca prieteni, ramurile ce-l sustin. A invatat sa stranga amintiri, in coaja lui verde de fruct. Vorbeste cu oricine-l vede si zaboveste-o clipa asupra lui. Cunoaste limba oamenilor, a pamantului, a vantului, a picaturilor de ploaie ce il rasfata si-l racoresc din cand in cand. Stie ca-n inimioarele lui mici, adica in seminte, stau pomi ce-abia asteapta sa se nasca. Si asta-i da speranta ca Viitorul va exista si datorita lui.
Aud in spate radioul: criza, penibil, boc, incompetenta, inconsecventa, controverse. Am trecut de la mar la oameni. Avem de invatat de la Mar. Acum am Marul meu pe care il impart cu tine.
NU CRED
Nu cred in directorii care una spun si alta fac. Nu cred in consultantii toba de teorie ce ofera solutii la o realitate pe care n-o cunosc. Nu cred in managerii care preiau ideile managerilor lor, si le transforma in Crez in care nu cred. Nu cred in expertii coplesiti de importanta diplomei. Nu cred in managerii cu realizari in companie, dar fara realizari in plan personal.Nu cred in oamenii care nu cred in ce fac. Nu cred in oamenii care nu iarta. Nu cred in oamenii care nu privesc in ochi. Nu cred in oamenii ce vor control asupra altor vieti. Nu cred in managementul prin teama. Nu cred in avantajul unei singure parti. Nu cred in supra-reglementare. Nici in dictarea caii catre rezultat. Nu cred in constrangere. Nu cred in puterea muschilor asupra creierului. Nu cred in unicitate privita ca defect. Nu cred in cerc, doar in spirala. Nu cred in multe. Si totusi sunt atatea-n care cred!
Drept bonus va ofer conceptul lui Mitchell Joachim despre cum sa ne crestem casa. Pentru subtitrare in limba romana, accesati optiunea “View subtitles”.
Va doresc sa va fie bine cu voi si cu cei pe care-i aveti aproape in MarelePrezentContinuu.
Intoarcere la Cuprins
CORNEL PATRASCU INTRE CUVINTE SI IMAGINI
Ieri, 11 Iulie 2010, a plecat dintre noi Domnul Cornel Patrascu. Imi pare nespus de rau pentru ca Dumnezeu a lasat sa se intample una ca asta. Ca a chemat la El un Om atat de bun.
Am recitit corespondenta cu dansul…am retrait momentele petrecute impreuna…regret ca timpul nu a mai avut rabdare…c-au mai ramas atat de multe lucruri nefacute.
Domnule Cornel, va multumesc pentru amprenta lasata. Pentru gandurile impartasite. Pentru incredere. Dumnezeu sa va odihneasca in pace!
Intoarcere la Cuprins
LECTIE BULGARA
Saptamana trecuta am petrecut cateva zile in Duni, o statiune aflata aproape de granita Bulgariei cu Turcia.
Pana acolo, drumul te poarta printre dealuri acoperite de paduri, campuri timide, mare, mori de vant, soare amestecat cu ploaie si locuinte ascunse in vegetatia abundenta pe care o intalnesti la tot pasul.
Odata ajuns te impresioneaza peisajul, constructiile, grija pentru detalii, profesionalismul angajatilor care stiu ce au de facut, si fac. Amestecul de verde si albastru, curatenia desavarsita, simtul practic si bunul gust, te farmeca.
Te simti liber, fericit, multumit de calitatea si diversitatea serviciilor oferite la preturi mai mici decat in Romania. Am cautat ceva care sa ma nemultumeasca si sincer n-am gasit. Spre deosebire de romani, bulgarii stiu ce vor si fac ce trebuie.
Daca aveti dorinta unui concediu reusit, puteti incerca complexul Duni Royal Resort (ce include hotelurile Belleville, Pelikan, si Marina). Gasiti mai jos cateva imagini.
La intoarcere, am oprit pe litoralul romanesc unde am intalnit aceeasi mizerie pe strazi si indiferenta fata de client. Celebrul ” Asta e!” ne afunda tot mai adanc in nepasare. Solutia? Renuntarea temporara la serviciile hotelierilor romani!
NOI SI CONVINGERILE NOATRE
Fiind in Saptamana Patimilor, va propun sa zabovim o clipa asupra convingerilor noastre privite prin matricea Eu/Tu – OK/Ne-OK.
Combinand cele patru elemente obtinem propozitiile de convingeri individuale care ne calauzesc in viata. Cu ajutorul lor intelegem de ce viata suna simplu sau complicat, de ce fericirea este posibila sau totul devine negru, fara speranta. Percepem mai simplu diferenta print / broscoi, printesa / ratusca urata. Ne descoperim mai bine, putand decide de vrem schimba ceva sau nu.
Cheia schimbarii sta ascunsa in noi, in modul in care filtram Realitatea prin Filtrul Personal. Desi privim aceleasi lucruri, le intelegem diferit.
De mici ne formam convingeri cu privire la noi si la cei din jurul nostru. Exprimate in propozitii, convingerile noastre suna astfel:
In care din cele 4 cadrane va regasiti? Doriti sa intelegeti mai bine ce puteti schimba la Dvs? Daca da, va recomand sa-l cititi pe Eric Berne.
Va doresc sa va fie bine cu voi si cu cei pe care-i aveti alaturi in MarelePrezentContinuu.
Intoarcere la Cuprins
PASIUNE, RESPONSABILITATE, SPIRIT DE ECHIPA
EU, CEL DIN MINE
Ma bucur de zi, de noapte, de fiecare clipa, de viata, de tristete, de ce las sa mi se-ntample, de dragostea ce-o port in mine, de zilele in care traiesc, de zilele in care simt ca mor si nu pot spune, de zilele in care ma trezesc si de cele in care adorm plin de speranta de mai bine.
Incerc sa ma cunosc, sa scot ce e mai bun din mine, sa daruiesc, sa privesc in ochii ce ma privesc in ochi, sa traiesc in trup cu sufletul celei ce-mi poarta sufletul. Uneori vad clar, alteori cad in intunericul dorintelor nerostite de teama neimplinirii, ma rog, ma-nchin, imi pun sperante intr-un intreg sperat in devenire.
Ma simt stapanul meu, si sunt cand bun, cand rau, cand eu, cand altul. Ma simt eu cel din oglinda, cel conturat de degete, cel desenat in vis, cel implinit de dorinte neimplinite inca.
M-as putea lovi cu pietroiul indiferentei in cap dar nu vreau sa ma trezesc intr-un bine inchipuit. Prefer ridurile facute de viata, tenului intins. Prefer viata asa cum inteleg sa mi-o fac, plina de speranta amestecata cu dezamagiri, de frumusete si urat, de destin schimbat prin gand amestecat cu fapta.
CUNOASTE-TE ALTFEL
Decembrie deschide inimile prin Nasterea transformata in sarbatoare… prin apropierea sufletului de trup…a sufletului de suflet.
Decembrie e luna Urmelor lasate peste an si a Dorintelor de mai bine pentru viitor… luna gandurilor si faptelor indreptate catre celalalt…luna cadourilor.
Darul inseamna mult pentru cel ce daruieste. E modul simplu de-a spune celuilalt: Hei, sunt constient de existenta ta, te vad, sunt pregatit pentru tine…esti important in viata mea si-ti daruiesc gandul meu, timpul meu, pentru ca-mi pasa.
Te-ai gandit vreodata sa te cunosti prin darurile pe care le faci? Prin emotiile pe care le incerci? Prin reactiile celor daruiti?
Te-ai gandit vreodata sa te cunosti prin conversatiile purtate cu partile trupului tau? Incearca sa le asculti. Vezi ce iti spun.
Chiar daca ti se pare nebunesc, incearca! Incet-incet o sa-ntelegi vorba lor, si-o sa te cunosti mai bine pe tine ca intreg alcatuit din parti.
Te-ai gandit vreodata sa te cunosti prin dialogul purtat cu cel drag sufletului tau? Ce-si spun degetele voastre amestecate? Dar ochii ce privesc in ochi? Dorul nebun cand nici macar distanta nu exista?
Astazi este Decembrie 21, Ziua cu cea mai mica zi. De maine ziua creste, aducand speranta. De maine te poti vedea mai bine. Te poti cunoaste mai bine. Incearca si vezi ce afli despre tine!
Intoarcere la Cuprins
COMUNICARE SI INTELEGERE
Exista multe forme de comunicare: plans, zambet, tacere, gesturi, cuvinte. In dorinta de a ne face intelesi, de a-i intelege pe ceilalti, de a exprima sau de a ascunde ce simtim, ce gandim, apelam la ele, le combinam ingenios si, uneori, reusim.
Intotdeauna am dorit sa inteleg motivele pentru care exista atata neintelegere intre oameni. Resorturile ce controleaza neintelegerea.
Va propun mai jos cateva aspecte descoperite prin intermediul lui Eric Berne, fondatorul analizei tranzactionale – AT, teorie a personalitatii, comunicarii si relatiilor interpersonale.
Potrivit AT, Eul nostru cunoaste trei stari: P Parinte, A Adult, C Copil. Fiecare stare, ca sistem coerent de idei si trairi afective , ne face sa gandim, sa vorbim, sa actionam / sa reactionam diferit, fapt ce permite sa fim intelesi / sa-l intelegem pe celalalt, respectiv sa ramanem neintelesi / sa nu-l intelegem pe celalalt.
Recunoscand si intelegand starile Eului, putem comunica mai bine cu noi si cu cei de langa noi.
Va doresc sa va fie bine cu voi si cu cei pe care-i aveti alaturi in MarelePrezentContinuu. Pe curand.
Au existat perioade in care excelenta era asociata singuratatii si misterului. Limitele sistemelor de comunicatie impuneau senzatia PC-ului singuratec, neconectat la Internet. Distantele pareau de neinvins.
Apoi a aparut Reteaua. Societatea si Mediul de business s-au transformat. Distantele s-au topit. Comunicarea a explodat. Accesul la informatie a devenit instantaneu. Excelenta s-a interconectat cu Excelenta dar si cu Aspirantii Ei. Aparitia comunitatilor cu preocupari si interese comune, a fost un NouPasInainte. S-a descoperit ca gandind impreuna si stimulandu-ne reciproc, valoram mai mult decat suma gandirilor noastre considerate separat. Si a fost bine!
Astazi va propun sa descoperiti o retea sociala extrem de utilizata in mediul business: LinkedIn. Este simplu sa va creati un cont: accesati linkul http://www.linkedin.com/ si urmati pasii de mai jos. Succes!
Ar mai fi ceva: nu va limitati la a va crea contul…. atunci cand invitati pe cineva sa faca parte din reteau dvs, nu utilizati invitatia formala propusa de LinkedIn! Scrieti un mesaj in care sa va motivati dorinta…fiti activ, descoperiti / lasati-va descoperit de ceilalti membrii ai comunitatii…asociati-va grupurilor profesionale existente si participati la dezvoltarea temelor propuse…creati noi grupuri si initiati evenimente care sa va ajute pe dvs. si pe ceilalti… recomandati-i pe cei ce merita…Nu uitati ca doar oferind puteti primi!
Va doresc sa va fie bine cu voi si cu cei pe care-i aveti alaturi in MarelePrezentContinuu. Pe curand.
Intoarcere la Cuprins
RISIPA
Vad in jurul meu din ce in ce mai multa risipa. Gandul ca nici in momentele de criza nu stopam risipa, ma uimeste. Vorbesc de risipa de creiere. Bine documentata la nivelul organizatiilor si justificata de dorinta de control a managerilor asupra rezultatelor (in fapt asupra vietii subordonatilor), risipa de creiere pare fireasca la nivelul turnului de fildes.
Nu pot sa nu ma intreb: daca organizatiile platesc angajatii sa-si indeplineasca atributiile, de ce nu folosesc ideile pe care acestia le genereaza in mod natural? Sunt gratis! De ce sunt acceptati managerii care impun rezolvarea problemelor doar dupa cai gandite de ei? Doar ei au creier functional? Ce se incurajeza procedand astfel? Ce se castiga? Supunere neconditionata? Munca fara gandire? Automatism ca mod de control? Mie imi suna a paguba, nu a castig!
De ce sa limitez procesul de gandire si fluxul de idei doar la nivel de line manager, risipind creierele subordonatilor?
Sigur, nu toate ideile propuse de angajati ar fi utilizabile. Dar stimuland valoarea, apreciind ce e de apreciat si fructificand solutiile dezvoltate de toti salariatii, compania ar incuraja utilizarea creierelor, dezvoltarea unei organizatii care invata, satisfactie si, nu in ultimul rand, cresterea profitului.
Castigatori pot fi acei ce inteleg sa pretuiasca valoarea materiei cenusii pe care fiecare salariat o poarta zilnic cu el cand intra, dar si cand iese pe poarta organizatiei. Voi ce credeti?
ALEGERI DE PRESEDINTE
A trecut ceva timp de cand ne-am castigat Libertatea, dreptul la Diversitate si Alegere. Acum pare firesc sa le avem, sa ne bucuram si sa ne plangem de ele…pare firesc sa uitam a le pretui valoarea.
Traim vremuri interesante…vremuri in care binele se amesteca cu raul intr-o proportie prea mare pentru rau…ne-am obisnuit sa dam prea des vina pe altii, sa ni se para ca nimic nu mai sta in puterile noastre, desi multe lucruri sunt in puterile noastre. Dar daca vrem schimbare, schimbarea trebuie sa inceapa cu noi.
Saptamana asta se alege noul presedinte…detest politica, dar merg la vot pentru a exprima ce simt…pentru a-mi acorda sansa unui viitor dorit mai bun….e drept ca nu prea am de unde alege…dar trebuie sa imi exprim optiunea pe ce mi se ofera, atat timp cat nu am curajul sa ma implic …trebuie sa imi asum indiferenta.
Am atarnat cateva sloganuri din Campania asta electorala. Priviti-le o clipa si duminica alegeti dupa cum simtiti ca va va fi bine.
Va doresc sa va fie bine cu voi si cu cei pe care-I aveti alaturi in MarelePrezentContinuu. Pe curand.
DEPENDENTA
Definita in DEX ca stare de intoxicatie cronica ce rezulta prin absorbtia repetata a unui drog si care se manifesta prin nevoia de a continua aceasta absorbtie, Dependenta cunoaste forme diverse. De la alcool, tutun, droguri, televiziune, Dependenta a evoluat spre forme mai subtile precum calculatorul, telefonul mobil si mai nou, munca. Hai, nu ma intelegeti gresit cu munca!
Benefica pentru Dezvoltator dar nociva pentru Consumator, Dependenta exploateaza Slabiciuni si False Nevoi.
As vrea sa disecam putin Dependenta de telefonul mobil. Am ales acest „drog” pentru ca desi recent aparut, a creat rapid dependenta a 14,8 milioane de romani la nivelul lunii Iunie 2009, potrivit Asociatiei Nationale de Reglementare in Comunicatii, ANRC.
14,8 milioane din 21,499 milioane? Adica 68,8 % ?! Suntem fara speranta!
Ca sa intelegeti mai bine amploarea, priviti o clipa structura populatiei la sfarsitul trimestrului II 2009 publicata in comunicatul de presa al Institutului National de Statistica – observati ca din cele 21,499 milioane de romani, 3,264 milioane sunt tineri sub 15 ani iar salariati doar 6,234 milioane ?
Pe ce se bazeaza aceasta forma de dependenta? Asa cum am mai spus, pe Slabiciuni si False Nevoi. Subtil exploatate, ele aduc profituri bunicele Dezvoltatorilor.
Voi ce credeti?
GUST DE SPERANTA
Septembrie. Sediul firmei . Dimineata, devreme…. Ma indrept spre automatul de cafea, zambind la ziua ce se asterne-n fata.
Langa automatul desfacut, un adult si un copil de 10-11 ani, tata si fiu, lucreaza impreuna. Pregatesc esentele si verifica circuitele. Sunt bine organizati, coordonandu-se perfect in actiuni. Fata celui mic exprima Pasiune si Responsabilitate. Mandria de a sti sa faca ceva bine. De a-si ajuta tatal in afacerea familiei.
Privesc cu placere aceasta secventa de viata. Astept cuminte sa termine ce au de facut. Imi trece prin gand ca este vacanta si colegii copilului dorm inca la ora asta. Este reconfortant sa vezi doua generatii unite intr-o actiune ce presupune Transmitere de cunostinte, Incredere in celalalt , Responsabilitate. Exemplul personal da roade. Nu Propavaduiala. Asist la o Renastere…
Au terminat. Copilul verifica starea de functionare si, politicos, imi spune: aparatul este pregatit, puteti comanda. Ii multumesc.
In timp ce automatul imi pregateste cuminte ceaiul, ii privesc indepartandu-se spre alt etaj. Sunt veseli. Si ziua devine mai frumoasa. Si ceaiul mai bun. Cu gust de speranta.
Intoarcere la Cuprins
PERSPECTIVA
Timpurile in care diploma de facultate garanta o viata mai usoara romanului, si-au pus amprenta asupra lui, intrandu-i subtil in ADN…i-au afectat acceptarea si toleranta fata de munca fizica.
Incet-incet, apetitul pentru diploma de licenta i-a invadat mintea…ca pas firesc, a aparut industria invatamantului „ la distanta” care pe banuti multi si cunostinte putine, a inceput sa transforme dorinta in realitate.
Nu suntem departe de a deveni o tara plina de domni care nu mai apreciaza valoarea meseriei ca „ bratara de aur”.
Ce vom face cand toti vom fi licentiati si nimeni nu va mai fi dispus sa-si insuseasca o meserie?
Fiind destepti, o sa gasim solutii….am putea aduce chinezi. Sunt dispusi sa lucreze mult pe putin si desi nu sunt atat de scoliti ca noi, stiu sa faca lucrurile rapid si bine… sunt foarte priceputi, mananca putin si nu au pretentii.
Asa facem Romania sa infloreasca… cu chinezi. Iar noi, ca niste adevarati domni / doamne, vom face prezentari in Power Point sa masuram realizarile lor.
Imi amintesc povestioara prin care bunica, om simplu de la tara, ne-a facut pe noi, nepotii ei, sa intelegem ghilimelele de la notiunea de domn:
„Un om sarac si lenes dar domn in mintea lui, si-a trimis copilul la morarul satului sa imprumute o banita cu faina. Inainte de plecare, l-a invatat sa-l roage pe morar asa:
Tatal meu, domnia sa,
m-a trimis pe mine, domnia mea,
la tine, domnia ta,
sa ne imprumuti dac-oi vrea,
o banita de faina
pana cand om macina.
Morarul l-a ascultat zambind si l-a trimis inapoi cu mana goala la tata-sau, spunandu-i:
Daca tatal tau este domnia sa,
eu, domnia mea,
tu, domnia ta,
cine tine sacul, cine umple banita?!”
Va doresc sa va fie bine cu voi si cu cei pe care-i aveti alaturi in MarelePrezentContinuu. Pe curand.
Intoarcere la Cuprins
FRICA DE A TRAI
Pentru ca in trecut am cunoscut aceasta perioada de vegetare…
Pentru ca atunci am risipit mult timp sa inteleg ce se intampla cu mine…
Pentru ca intalnesc uneori Frica de a trai la cei din jurul meu…
Pentru ca primul pas spre schimbare este constientizarea situatiei in care te afli…
Pentru ca totul pare simplu cand vezi simptome legate de optiuni…
Pentru ca imi pasa…
…am ales sa vorbesc azi despre Frica de a trai. Mai jos, amestecul de cuvinte si imagini. Daca aveti vreun gand dupa, astept. Daca nu, inteleg.
Va ofer drept bonus un videoclip cu Neale Donald Walsch, autorul cărţii „Conversaţii cu Dumnezeu”. Il recomand cu caldura tuturor celor care vor sa-si constientizeze si sa-si depaseasca Fricile.
Va doresc sa va fie bine cu voi si cu cei pe care-i aveti alaturi in MarelePrezentContinuu. Pe curand.
MERGE SI ASA
Cand doresc un produs / serviciu nou, ma informez, apoi apelez la firme specializate, sperand intr-un suport competent, acordat cu onestitate, promptitudine si amabilitate.
Optimismul innascut si afirmatia „ Clientul nostru, stapanul nostru”, ma fac sa uit experientele neplacute, sa sper si sa ma indrept increzator spre firma aleasa sa-mi implineasca visul. Poate de data asta….
Pana acum, de cele mai multe ori am fost deceptionat de calitatea serviciilor oferite. Daca pe net lucrurile pareau roz, cand ajungeam, dadeam invariabil peste angajati care inafara de pret, nu stiau mare lucru. Ma simteam incurcat de incompetenta si nepasarea lor. Urmau pe rand feedbackul de rigoare, incercarea in alta parte, nemultumirea data de diferenta realitate Existenta-realitate Construita.
Cand mi-am schimbat batranul Toshiba c-un Lenovo, „Specialistul” a verificat stocul, a plecat dupa laptop, s-a intors dupa o jumatate de ora fara (!) spunand ca cel expus este ultimul. Am acceptat sa-l iau… am asteptat inca vreo zece minute sa-mi aduca cutia cu documentatia tehnica, apoi, inainte de a plati, am cerut sa verific daca in optiunea System din Control panel este afisata aceeasi configuratie ca cea specificata in acte…. Pe un ton nepoliticos mi-a spus ca nu este posibil, ca trebuie sa-l platesc mai intai, apoi sa merg acasa sa-l configurez (!) ca asta dureaza 40 de minute si el nu are cum sa piarda timpul cu mine!
Cand am cerut sa vorbesc cu seful lui, omul a plecat suparat. In cateva minute l-am configurat, am aflat ca specificatiile sunt Ok, asa ca l-am platit si-am asteptat…a venit seful care mi-a explicat acelasi lucru, a recunoscut ca e ilogic dar „Asta e!”…nefiind departe de subalternul lui ca nivel de intelegere, am luat luat certificatul de garantie si am plecat spre casa, intrebandu-ma incotro se indreapta firma asta.
Cazul reflecta clar un business distrus de angajati…sau poate de patronul care a ales sa nu-si evalueze / dezvolte angajatii, pe motiv ca „ merge si asa!”.
SORRY
Mi s-a intamplat sa vad manageri care-si incep fraza cu sorry.
Este firesc, cand se intampla rar si exprima un dezacord cu interlocutorul…cand reflecta o parere de rau pentru efortul inutil depus de cineva care nu a ajuns la rezultatul scontat, datorita comunicarii ineficiente si intelegerii eronate a asteptarilor celuilalt.
Cand sorry este repetat obsesiv, indiferent de interlocutor si topic, devine tic si nu mai e Ok. Creeaza dependenta celui care-l rosteste. Exprima nepasare, lipsa de respect, subapreciere, dar si nesiguranta. Indica o problema de intelegere, lipsa de empatie si comunicare.
Sorry nu fructifica potentialul emotional al echipei. Demotiveaza, inhiba, genereaza frustrare, stresand inutil, cu efecte negative asupra rezultatelor si fluctuatiei.
Ca pas inainte, vad constientizarea frecventei de utilizare. Autocontrolul. Renuntarea la comunicarea monosilabica. Asigurarea ca ai reusit sa transmiti asteptarile tale, Omului pe care-l ai in fata. Dezvoltarea ta, si a lui, ca sansa de compatibilitate si succes. Si nu in ultimul rand, feedbackul sincer.
Rolul managerului nu este acela de a da taskuri si de a fi nemultumit, ci de a defini scopuri…de a maximiza eficienta, alegand sa dezvolte abilitati, sa puna in valoare talente si sa inspire obtinerea de rezultate.
Va doresc sa va fie bine cu voi si cu cei pe care-i aveti alaturi in MarelePrezentContinuu. Pe curand.
VIATA SI ZONA DE CONFORT
De la Nastere pana la Marea trecere, Viata este o continua deplasare intre Zone de Confort.
Definita ca” loc” in care te simti in siguranta, bine cu tine insuti, cu cei din jur si cu ce faci, buna prietena cu Obisnuinta, Comoditatea, Stabilitatea dar si cu Stagnarea, Zona de confort este un spatiu de viata benefic pentru o perioada limitata de timp. Este locul in care alegem sa traim o anumita perioada. De fapt nu este un „loc”, ci mai degraba o combinatie de locuri – actiuni – stari – trairi.
Numarul Zonelor de Confort prin care alegem sa trecem si distanta de timp dintre doua zone, depind de Dorinta si Puterea noastra de Schimbare si Dezvoltare si de Acceptarea Perioadei de Disconfort presupusa de fiecare trecere.
Priviti pentru cateva secunde desenul urmator:
Am afirmat ca Zona de Confort este un spatiu benefic doar pentru o perioada limitata de timp. De ce?
Imaginati-va ca sunteti de 2 ani in acelasi loc de munca. Ati depus mult efort si asta v-a adus recunoasterea line managerului, membrilor echipei, clientilor interni si externi. Cunoasteti detaliile de finete ale jobului, ati devenit indispensabil, va simtiti relaxat, apreciat si cu banii…Ok.
Recent, in cadrul firmei a aparut oportunitatea unei promovari. Pozitia este tentanta, considerati ca vi se potriveste si ati dori sa aplicati, DAR…ei, acest DAR aduce cu sine mari framantari…si explica de ce nu e bine sa zabovesti prea mult intr-o zona de confort.
Incepe lupta argumentelor:
DAR…noul loc ar presupune sa o iau de la capat, sa schimb mediul, colegii, line-managerul, sa invat lucruri noi, sa investesc mult timp si efort pentru a castiga recunoasterea in noul colectiv… in acelasi timp ar inseamna sa ma dezvolt si sa construiesc o noua Zona de Confort pe un palier superior.
DAR…E bine sa dau vrabia din mana pe cioara de pe gard? Sa dau confortul, siguranta si linistea pe disconfort, nesiguranta si neliniste pentru o perioada ? De ce as renunta la ceva ce inca merge? Daca nu o sa fac fata pe noua pozitie?
DAR…aici nu mai exista provocari care sa ma stimuleze. Nu mai pot invata mare lucru, simt ca ma plafonez si ca o sa pierd tot ce ma bucura acum…daca mai raman o sa fie si mai greu sa ma desprind de Zona asta de Confort…daca pe viitor n- o sa mai am sansa unei asemenea oportunitati ?
Cam multa Indoiala, nu?
Proiectati-va viitorul pe ambele variante de decizie si alegeti-o pe cea care vi se potriveste cel mai bine. De regula pasul inainte catre Zona Superioara de Confort, este unul castigator. Nu uitati ca sunteti ceea ce alegeti sa fiti!
Va doresc sa va fie bine cu voi si cu cei pe care-i aveti alaturi in MarelePrezentContinuu. Pe curand.
ARTICOLE „TOTUL DESPRE…”
Zilnic, primesc articole de pe diverse siteuri. Imi place sa citesc ce au altii de spus. Imi plac titlurile. Ca esenta a continutului. Ca prima intalnire cu cel din fata tastaturii, cu gandurile, emotiile, capacitatea lui de sinteza.
M-am educat sa nu judec, sa incerc sa inteleg puncte de vedere diferite de ale mele, ca semn de pretuire a unicitatii. Totusi, din cand in cand ma las purtat de val. Si imi ofer dreptul reactiei alergice.
Azi mi s-a pus pata pe articolele gen Totul despre…dupa punctele astea am intalnit tot felul de cuvinte precum Vanzari, Marketing, Resurse Umane, Interviu, Curriculum Vitae, etc.
” Hei, nu te grabi cu judecata, vezi mai intai ce are omul de spus!”.
De fiecare data, acelasi film: deschid articolul, il citesc, il recitesc (uneori am impresia ca inteleg mai greu, alteori sunt sigur ca nu inteleg mai nimic!) si imi dau seama ca „Totul despre..”, nu e de fapt Totul despre…
O fi o strategie de marketing, dar una nefericita, pentru ca simtindu-mi pacalite asteptarile, am decis sa trec peste articolele gen „Totul despre…” si peste autorii lor.
Dragi autori de „Totul despre…” , nu mai contati pe clickul meu!
INTERBETUL, LIBERTATEA SI ANONIMATUL
Internetul e bun. Marele pas dupa PC. Deschide accesul la cunoastere. Sterge distante. Apropie oameni. Pune noi baze pentru afaceri. Teleporteaza idei, ganduri, sunete, imagini si tot ce fac oamenii bun sau rau. Permite multiple identitati. Libertate. Anonimat.
Libertatea e responsabilitatea de a decide pentru tine. De a suporta consecintele acestor decizii.
Ca posibilitate oferita de Libertate, exista Anonimatul. Opus al Transparentei, acesta reflecta lasitate, teama, neincrederea in sine insusi si in ceilalti din partea celui care-l practica, lipsa de responsabilitate exprimata prin dorinta de actiona fara a suporta consecinte.
Anonimatul pe Internet e o problema de educatie, intelegere si moralitate. Ce-i rau in a-ti declara adevarata identitate? S-ar crea un climat de incredere si responsabilitate, s-ar reduce semnificativ traficul inutil, spamurile…nu suna rau, nu?
Ma gandeam la Joaca de-a v-ati ascunsea ca alternativa la Anonimat. Stiti voi, jocul in care cineva legat la ochi asteapta pana ce toti cei pe care ii cunoste se ascund, si apoi ii cauta, stiind pe cine cauta.
Ce-ar fi daca toti internautii si-ar declara adevarata identitate si-ar trage o Joaca de-a v-ati ascunsea cand le vine cheful de Anonimat ?
Stiti ca va puteti lega si poza de adresa de e-mail folosind site-ul www.gravatar.com ? Puteti incerca. E gratis. Si vedeti cum va simtiti. Eu am incercat. Si ma simt bine.
Va doresc sa va fie bine cu voi si cu cei pe care-i aveti alaturi in MarelePrezent Continuu. Pe curand.
Intoarcere la Cuprins
RISIPA DE VIATA SI MARKETING
Iubesc padurea…cu copacii ei care ne dau atata Liniste, Aer, Mult Aer, Racoare…in definitiv Viata, fara a cere nimic in schimb.
Ma doare sufletul pentru fiecare copac transformat in hartie… imi pare rau ca noi, oamenii, nu intelegem cat rau facem acestor Prieteni…ii taiem si de cele mai multe ori nu punem nimic in loc…radem paduri intregi, si culmea, ne plangem de schimbarile climatice care ne afecteaza…suntem de neinteles cand vine vorba de Castig.
”Duca-se naibii planeta, eu sunt responsabil de distrugerea ei, dar nu-mi pasa atat timp cat distrugerea asta imi aduce venit pentru o amarata de masina, palate, bijuterii, obiecte de arta, si cine stie ce Nimicuri imi mai doreste sufletul…nu-mi pasa de viitorul Copiilor mei…stiu ca sunt netrebnic, dar nu ma pot abtine…”
O sa spuneti ca titlul nu are nicio legatura cu continutul…iat-o: adeseori gasesc in posta fel de fel de pliante, care de care mai mari, mai bogate, mai colorate, prin care marile magazine incearca sa-si promoveze produsele cu “preturi bomba” (urata asociere de cuvinte!) …zeci de exemplare zac in scari de bloc, pe strada, sfarsind aruncate fara a se uita nimeni pe ele.
Zilele astea am gasit in cutia postala 12 pagini format A3 de la un supermarket …am luat pliantul, l-am frunzarit 3 minute si m-am gandit cata risipa de hartie, efort si bani face aceasta firma pentru un efect zero asupra asupra vanzarilor si promovarii produselor ei…pentru ca pe mine, acum, nu ma intereseaza produsele oferite…si gandurile astea m-au revoltat ca sacrificam copacii in numele unui marketing fara efect.
Domnilor de la Marketing, oare nu ar fi mai simplu si eficient sa reganditi strategia promovarii produselor si serviciilor pe care ni le oferiti ? De ce nu stopati risipa asta de hartie pentru a o inlocui cu posibilitatea abonarii la un Newsletter ? Adresandu-va populatiei din orasele mari-conectata in buna parte la internet – ati economisi bani, ati oferi informatii doar unui grup tinta realmente interesat de oferta dvs si, in plus, ati salva hectare de padure pe care acum le risipiti in numele unei cauze fara efect.
Va doresc sa va fie bine cu voi si cu cei pe care-i aveti alaturi in MarelePrezentContinuu. Pe curand.
LIPSA DE RESPECT
Pentru a intelege Lipsa de respect, voi incerca sa definesc Respectul, asa cum il percep eu. Ma simt respectat cand cel din fata mea tine cont de emotiile mele, cand nu sunt mintit, desconsiderat, subapreciat, pacalit, injosit. Ma simt respectat atunci cand sunt contrazis, pentru ca din contradictie poate iesi ceva folositor ambelor parti.
Lipsa de respect este opusul Respectului. Neexistand unitate de masura, aprecierea ramane la nivel de simt.
Asta e teoria. Pentru partea practica, redau mai jos intamplarea care a generat acest articol:
Sigur ati intrat macar o data intr-un restaurant ce afisa la intrare ceva de genul „Cu numai…. Lei / (Euro), aici mancati cat puteti !”. Curiozitatea m-a impins intr-un astfel de loc sa vad cum e. Am fost suficient de intelept sa nu mananc mai mult decat imi trebuie si nici sa risipesc aiurea mancarea doar pe motiv ca „oricum am dat banii”. Suma de intrare nu a fost una modica, dar a meritat sa incerc.
Am cautat sa vad ce simt fata de acest „..aici mancati cat puteti!”. Reclama, mi-am zis! Da, reclama, dar pe ce mizeaza ea? Pe bunul meu simt de consumator? Pe dorinta de a aprecia rafinamentul bucatelor ? Pe inteligenta mea de a alege ce e mai bun din mai multe oferte ?
Nu prea! Am inteles ca se mizeaza pe Lacomia din mine! Pe Tentatia de a manca cat pot, generata de gandul ca „si asa am platit”. Pe bug-urile codificate in ADN ul uman pe care nu toti le pot controla prin educatie. Si-atunci, am simtit ca nu sunt respectat de cei ce se mandresc cu acest „…aici mancati cat puteti!”.
Ciudat, nu? Ce anume ? Poate imi spuneti.
Bonusul pentru vizita:
Va doresc sa va fie bine cu voi si cu cei pe care-i aveti alaturi in MarelePrezent Continuu! Pe curand.
DIFERENTE
Nu stiu cum mi-a venit in minte gandul asta, dar totul a pornit de la Lipsa de politete si responsabilitate.
M-am intrebat de multe ori de ce exista diferente atat de mari intre oamenii de la oras si cei de la sat, ca valori, mod de a fi, de a se comporta, de a percepe viata si timpul …bineinteles ca mediul, oportunitatile, accesul diferit la informatie si invatamant, preocuparile, fac diferenta…asa e, dar dincolo de astea cred ca si Natura Proprietatilor Stapanite ar fi in mare masura raspunzatoare de diferenta. Si faptul ca Anonimatul este Inamicul Politetii si Responsabilitatii.
Clarificare: nu ma refer la Omul de la tara care face naveta la oras, penduland intre cele doua lumi (tara-oras), nemaistiind nici el careia ii apartine de fapt, ci la omul care sta permanent la sat. La taranul „curat”, strans legat de natura, de pamant, de plantele si animalele lui.
Natura Proprietatilor Stapanite:
Proprietatea taranului o reprezinta in genere o casa construita de el, pamantul mostenit de la parintii/bunii lui, animalele si plantele din batatura. Omul de la tara este stapan pe Viata animalelor si plantelor pe care le inmulteste, le ingrijeste, daruindu-le o mare parte din timpul lui. Dependenta acestora de el, il responsabilizeaza.
Omul de la oras, este de regula stapan peste o casa fara contact direct cu Pamantul – construita de altii, peste una sau mai multe masini, electrocasnice, calculatoare care-i fac viata mai usoara si ii ofera conectare virtuala cu semenii lui si libertatea de a pleca linistit dupa ce inchide usa cu cheia. Niciunul dintre aceste elemente nu este insufletit de Viata. Sa fie si asta o explicatie pentru Gradul Scazut sau Lipsa ?
Anonimatul:
Omul de la tara nu poate ramane anonim intr-o comunitate atat de mica. Tentatia de a face ceva in contradictie cu regulile mediului in care traieste, este mica, datorita reactiei pe care comunitatea ar avea-o asupra lui si implicatiilor ulterioare. Blamul intr-o lume mica atarna greu!
Pentru Omul de la oras, anonimatul este posibil. Si asta nu-i tocmai Ok, pentru ca ofera posibilitatea sa faca ceva fara sa suporte consecintele actiunii sale, pierzandu-se intr-o multime ce nu il stie…e pasul catre posibila lipsa de politete si responsabilitate. Tentatia e mare daca esti slab…si din pacate sunt multe urme de pasi pe langa noi!
Timpul:
La tara, ceasul ticaie rar, iti da ragaz sa traiesti, sa te bucuri de soare, de ploaie, de vant, de noapte, de viata, de liniste si tihna…La oras, ceasul a luat-o razna in mintea omului prea ocupat de termene-limita, de job, aglomeratie, nervi revarsati pe ceilalti si pe el insusi ca semn al sensului gresit.
Va doresc sa va fie bine cu voi si cu cei pe care-i aveti alaturi! Pe curand.
DE VORBA CU MINE INSUMI
Pentru a va bucura si de bonus concomitent cu citirea articolului, puteti apasa butonul de Play al clipului.
Am vrut de mult timp sa dau viata gandului asta, sa-l pun in fata si sa-l privesc in ochi…
Zilnic, in drumul meu spre serviciu, imi port pasii pe langa Catedrala orasului. O privesc din departare cum isi inalta bland, turnul cu ceas spre cer…reper al intalnirii cu tine insuti, cel adevarat, cu faptele tale puse la un loc, in minte si in suflet…al locului de liniste si odihna…al lucrului trainic, bine facut de om… al armoniei exterioare intre caramida, zid, dantela de piatra, sticla si cupru.
Imi place mult dantela boltii de zid de la intrare…ma fascineaza de fiecare data… ma mir cat de fireasca pare acolo chemarea catre viata curata, impletita in fir de piatra.
Cand imi unesc, incet si larg, punctele trupului in semn de cruce, privirea-mi cauta de fiecare data, bolta…si simt cum ma incarc cu liniste si impacare.
Ca exercitiu pentru minte, privesc in jur la oamenii ce trec pe langa mine…si vad reactiile lor cand trec pe langa catedrala, dimineata, cand sufletul ar trebui sa fie limpede, ochii deschisi, speranta treaza…
Majoritatea celor intalniti, fac cruce. Unii, grabiti, de parca ar avea ceva pe urme…altii se-nchina scurt, ca si cum cele patru puncte ar apartine capului, nu intregului trup…putini fac cruce larg , dar repede, de nici nu stii cand au sfarsit…altii privesc in jur jenati, de parca le-ar fi teama sa nu ii vada cineva in acest moment de „slabiciune”…cei mai putini sunt cei ce-si ating trupul cu gesturi largi, privind in sus la turn, purtandu-si gandul undeva, acolo sus.
Am observat la cei din urma un zambet ce le lumineaza fata…ceilalti sunt incruntati, de parc-ar fi pierdut o jucarie…m-am intrebat de multe ori, la ce se gandesc ei in clipele acelea…poate la ziua care tocmai a-nceput, care le sta in fata toata ziua, si la dorinta lor de a scapa mai repede de ea…
Va doresc sa va fie bine cu voi si cu cei pe care-i aveti alaturi.
Tift Merritt | Keep You Happy from Concord Music Group on Vimeo.
Pe curand.
GANDURI DE DUMINICA
Imi place primavara…cu soarele bland, prietenos, cazut peste verdele crud…cu speranta purtata in sufletele oamenilor intalniti la tot pasul…cu apropierea de copilarie si dorinta nebuna de-a merge “undeva”.
De cate ori ajung intr-un Loc, simt nevoia sa imi apropii sufletul de Sus…sa-mi indrept pasii catre biserica locului…acolo ma intalnesc cu linistea…cu gandurile mele si ale celui drag de langa mine…cu prezentul si viitorul meu si-al ei, pus laolalta …cu lumina, aprinsa celor dusi si celor ce se lasa atinsi, inca…
Candva, intr-o manastire, am ascultat Pilda de sfarsit in care parintele vorbea de singuratate, de ajutorarea aproapelui in nevoie, de pedeapsa…m-a scos din ascultare, intrebarea : ”De cate ori n-ai fost inconjurat de oameni, dar te-ai simtit singur?!”
Imi amintesc ochii unui copil ce imi zambea, intors la mine…zambetul meu l-a rusinat, si l-a ascuns in parul mamei sale…a ramas acolo, cu ochisorii la mine, si cu manutele delicate stranse de gatul celei ce i-a dat viata…cu siguranta copilul asta nu e singur acum, mi-am zis.
M-am uitat in stanga mea, si am intalnit chipul fiintei iubite…surasul meu i-a luminat fata, si am simtit mana ei alintandu-mi sufletul …nu, nu sunt singur, si nici omul meu drag, nu e.
Am privit in dreapta, si am vazut icoana sfantului Dimitrie…mi s-a parut rece si drept…fiind printre alti sfinti, nici el nu mi s-a parut a fi singur…apoi mi-am odihnit privirea pe un batran ce se inchina cu gesturi largi, unindu-si cu convingere cele patru puncte ale trupului…nu stiu de era singur, ori ba…mi s-a parut plin de credinta…
Cu siguranta, exista Singuratate..altfel nu ar fi aparut cuvantul…sau ar fi disparut, de nu si-ar mai fi gasit rostul…cu totii avem momentele noastre de singuratate…pe care le dorim sau nu…fiecare isi cunoaste motivele singuratatii sale,si si le poarta cum stie mai bine…important e sa le depasim, sa nu alegem sa fim singuri.
Aceste reflectii asupra singuratatii m-au dus cu gandul la urmatorul clip, descoperit cu ajutorul Ancutei Pasat (aveti rabdare sa se incarce, si va promit ca veti fi rasplatiti pe deplin) :
Playing For Change | Song Around The World “Stand By Me” from Concord Music Group on Vimeo.
Asa arata o zi de Duminica. Va doresc sa va fie bine cu voi si cu cei pe care-i aveti alaturi! Pe curand.
Intoarcere la Cuprins
REALUL DIN IMAGINAR
Am citit ca nu exista diferenta intre Faptele Traite si cele Traite in Imaginar. Pe ambele, creierul le percepe la fel. Si sunt la fel de valoroase pentru minte si suflet. Asemenea unora dintre voi, mi se intampla si mie sa traiesc in Imaginatie. Nu ca refugiu. Ca hrana pentru suflet, trup si minte. Ca bucurie impinsa spre perfectiune. Privesc Realitatea Suspendata. Cu drept de Scriere si Stergere asupra ei.
Imi vine-n minte-o intamplare c-un pomisor si un prieten drag ce a adus esenta vietii. Ii port pe amandoi in suflet si ma bucur ca mugurii, forile si fructele pomisorului i-au adus bucurie si implinire. Ne-am intalnit candva la granita Imaginatie – Realitate, si-am devenit prieteni suficient de buni incat sa ne promitem ca sfarsitul si inceputul ne vor prinde impreuna.
Stand intr-o noapte la taifas, am cunoscut temerea lui, ca niciodata nu va cunoaste pasul catre Realul in care traiesc eu…a spus ca si-l doreste foarte mult…ca e frumos in Imaginar, dar ca nu exista nimic mai minunat decat Realul…de plumb mi s-a parut si teama lui de-a nu ramane singur…de a fi dat…de-a se trezi-ntr-o zi, ca nimeni n-o sa-i simta lipsa…ca nu va mai insemna nimic, pentru nimeni…ca nu poate lasa Urma, in al carei gand sa ramana Dupa…ca n-a plantat un pom in lumea asta.
L-am ascultat cu inima picata in stomac…durea, durerea lui… i-am spus ca temerile astea exista si-n Real …la fel traiesc si eu… pe fund de mare dar si pe varf de munte…ca viata nu-ti ofera garantii..ca doar de noi depinde sa-i avem pe cei dragi, si sa-i pastram aproape…ca-i tare simplu sa plantezi un pomisor.
Pomisor!…asta a fost cuvantul ce mi-a adus in fata Viitorul prietenului meu…implinirea din el…avea atata implinire-n fata, si el vorbea de temeri…de durere….nu stiu cum sa spun, fara sa par aiurea: imi vin idei in minte, fara sa am vreun merit… franturi de imagini …cuvinte despre viitor.. …care devin realitate…m-am invatat cu ele…chiar le doresc ca parte-a mea.
I-am spus gandurile si l-am rugat, pentru inceput, sa isi aleaga pomisorul …”apoi va veni Urma…astia sunt sigur pasii ce-ti vor aduce Dreptul de Libera Trecere intre Imaginar si Real”…”Asa sa fie oare? de unde stii tu? de-ai sti ce e in mine!”…apoi, a inceput sa creada-n pomisor si-n Urma lui.
”Voi fi si eu cu tine cand vei alege pomisorul tau…ce ti-ai dori?”…”gutui!”…”gutui? de ce?” …”are fructul bun, frumos si rezistent, si cand il musti, te aduce cu picioarele pe pamant, prin gustul lui.”…”aha, gutui sa fie!”…gutui a fost!
Asa a inceput trecerea de la Imaginar la Realitate … cu pomisorul…apoi, cu greu, cu multe ridicari in cer si prabusiri, a aparut si Urma…acum, am un priten fericit si plin de bucurie pentru urma, mugur, frunza, fruct si floare…iar trunchiul de gutui ce a adus cu sine Pasul, e locul preferat al lui si-al Urmei sale.
Tu ti-ai plantat pomul tau?
ALEGERI
Cred in spirala…in puterea mintii…in sansa ce ti-o acorzi singur pe fondul sansei oferita de viata… in faptul ca alegerile ne conduc spre Dragoste sau Plastic.
Traim intr-un mediu plin…de unde, radiatii, dorinte, placeri, impliniri, neputinte, sperante, idei, gesturi, stari, vise implinite sau nu, rasete, implicare, momente de bine sau de rau profund, nepasare, plastic, cei dusi de mult, cei ce traiesc frumos sau dupa cum ii taie capul dupa ideea lor de viata implinita…toate acestea, combinate, vazute sau nu, exista, ne inconjoara, ne rasfata, ne dau pofta de viata sau ne omoara incet, incet…alegand, ne transformam in Oameni sau oameni Sintetici.
De suntem norocosi, descoperim Vocea si Ochii ce ne devin Dragi… si le pastram in suflet cel putin o viata… cunoastem Dragostea, ce ne-nsoteste-n drumul Implinirii noastre …descoperim minuni in fiecare lucru … ne bucuram de fiecare gest , gand, zambet , lacrima, realizare sau cadere, mugur sau fruct…de varf de munte si de fund de mare….impreuna…da, impreuna e cuvantul cheie…asta e drumul, ce duce catre Om.
De nu, cunoastem Plasticul din noi…si il impingem spre perfectiune… prin gest, prin gand, comportament, relatii…asa a aparut Lumea de Plastic…in care traiesc singuri ceva oameni…se intalnesc pe interese de moment…se despart goi si cu o multumire ce nu le lumineaza ochii… E-o lume paralela…fara durere, intristare sau bucurie adevarata…fara de fruct.
Artificialitatea si tendinta de deplasare catre “omul Sintetic”, conduc la regres… E doar un gand, nu judec…
Si totusi ma gandesc ca viata-i dreapta, atata timp cat sansele depind de noi…cred ca-i Ok sa ne purtam alegerile dupa puterea de intelegere si dorinta noastra.
CRIZA CA SCUZA
Actiunea genereaza reactiune…proportionala cu actiunea, dar opusa ca sens…asa apare echilibrul… cu, sau fara deformare…sau miscarea..catre bine sau rau…cand rostesti Criza iti vin in minte cauze si efecte…ideea ca dezvoltarea globala conduce si catre dependenta globala….
Imi amintesc euforia generata anii trecuti de cresterea preturilor in lumea petrolului…de cate ori mergeai la pompa sa faci plinul, aflai ca trebuie platit mai mult..”de ce?”… „a crescut pretul!”..”aha!”…intervenea autolinistirea „chiar ai nevoie de benzina asta, ce mai astepti?! da banul si pleaca! doar nu vrei sa mergi pe jos! ori vrei sa mergi pe jos? nu, nu vreau!”
Prosperitatea asta fara efort a adus cu sine si capcana ascunderii lipsei de performanta prin pret…exaltarea a tocit simturile managerilor, le-a deformat perceptia, eliminand prudenta la gandul zilei de maine….se cheltuia mult…bula de oxigen parea in mintile si dorintele companiilor o intreaga atmosfera…avem aer, avem timp, putem cheltui, viitorul e de partea noastra, nu ne facem griji cu prostii, putem sa o lasam mai moale cu performanta, cu investitiile in tehnologie, modernizarea, dezvoltarea reala, nu ne gandim la ziua de maine cand poate lumea va reveni la normal…caci pentru noi asta-i normalul ce ne place: pretul !
Odata cu Criza, cand pretul s-a miscat in jos a aparut tendinta companiilor de a se purta mai agresiv cu resursa umana…probabil o incercare inconstienta de a rascumpara perioada in care candidatul dadea cu flit ofertelor…sau cand salariatul isi cerea raspicat drepturile…o fi bine, o fi rau?…in opinia mea, e rau…pentru ca, echilibrul intr-o organizatie se naste din suprapunere de interese si din respect reciproc.
Sunt de acord ca, pusa sub lupa acum, firma apare cu activitate febrila pe magistralele de analiza si optimizare a proceselor , reducere de costuri…dar astea se realizeaza tot cu mintile angajatilor… asa ca firmele ar trebui sa aiba grija de salariati…macar de forma…cineva-mi povestea zilele astea ca-n compania in care lucreaza – o multinationala cu ceva angajati – raspunsul la intrebarea obisnuita „ Ce faci?” este „Imping caruta la prapastie!”…de ce ?…pentru ca salariatii nu mai cred in prezumtia de nevinovatie a actiunilor companiei…ca au momente cand o simt ca lupta impotriva lor…si legea actiunii si reactiunii, functioneaza indiferent de dorinta…si-asa cum am spus la inceput, actiunea genereaza reactiune…proportionala cu actiunea, dar opusa ca sens…asa apare echilibrul… cu, sau fara deformare…sau miscarea..catre bine sau rau.
SUBCONSTIENTUL CA ALIAT
Respir, privesc, vorbesc, simt sete, foame, pasesc, transform in energie tot ce imi bucura gustul, memorez, visez, ma trezesc plin de imagini-sunete-arome legate cu usurinta de amintiri, clipesc, imi bate inima, gust, aud, imi vin idei de nu-stiu-unde si inteleg cum se transforma cantitatea in calitate-n mine, fara sa am vreun merit…asta sunt eu cel controlat…cel bucurat de toate, fara efort.
Subconstientul…rar, ma-ntalnesc cu el …in clipe de neimpacare, cand toate o iau razna si brusc simt partile din mine, incerc sa-l inteleg…sa-i spun ce cred ca e mai bine pentru noi ca Tot…ca nu e El si Eu… ca pot si sunt de-acord sa merg spre Umbra, doar daca trecem impreuna prin Lumina…ca-n continuare am nevoie de ajutorul lui nepretuit, sa pot sa duc tot ce exista-n minte, in suflet si in gand…de obicei, discutia ajuta…cand nu, ii tot repet ce vreau, pan-oboseste si se indrept-agale spre locul lui din mine…asta e semnul lui de impacare…intoarcerea la loc.
Imi vine-n minte-o intamplare cu omul de langa mine, alergic la antibiotice de ani buni, cu soc anafilactic …facuse o infectie ce trebuia tratata si dupa teste de tot felul, medicii au spus ca nu exista solutii…asa am ajuns impreuna la un Om Orb care, „privind” prin ea, a rostit : „Cea mai mare problema e Mintea Hoata ce-ti controleza viata …mergi acasa, trateaza-ti infectia cu Rovamicin si tine-ti in frau Gandul…spune-ti ca n-ai nimic, si-asa va fi !”.
Am mers acasa, a luat antibioticul si din momentul ala Gandul i-a devenit Prieten.
Starea de Rau sau Bine, depinde de noi…de modul in care stim sa castigam ca Aliat Subconstientul nostru.
TIMPUL SI PLACEREA
Toti suntem in vizita in acest moment si loc. Suntem doar in trecere. Am venit sa observam, sa crestem, sa iubim si sa ne intoarcem acasa. Intelepciune australiana
Stiind unde trebuie s-ajungem, ne-alegem parintii…daruiti cu ceva Timp, c-un Ceas si-o Minte Goala, pornim la drum…ne facem intelesi prin Plans, prin Zambet si Atingere, iar mai apoi ne apropiem de Cuvinte…si nu ne mai dezlipim de ele…ne intalnim cu Timpul ca Nume si Inteles…paradoxal, traim Copii plini de dorinta de-a fi mari, si Mari, plini de amintirile si nostalgia Copilariei.
Timpul e corelat cu Placerea Lucrului, a Faptei si-a Trairii…. Se Contracta sau se Dilata dupa cum Placerea exista sau nu….Prin Placere alegem Cum si Cat Traim…nu in sens fizic, ci-n mintea noastra…da, cred ca durata vietii e cea din Mintea noastra.
Referitor la Cum si Cat :descoperind Placerea, Clipa devine Intensa si Scurta desi Timpul Real e Lung…Timpul Trait se contracta, facand loc mai multor Clipe Viitoare….Se-ntampla invers, de nu gasim Placerea: Clipa Traita devine Monotona si Lunga cat o zi de post –desi timpul Real e Scurt – iar Viata se dilata, ocupand locul altor Clipe Viitoare ce poate nu vor mai aparea niciodata in viata noastra… De noi depinde numarul clipelor !
Ideea e sa faci sa-ncapa cat mai multe Trairi si Fapte purtate cu Placere. Sa ai timp sa Observi, sa Cresti, sa Iubesti si sa te Intorci Acasa….Asa transformi Timpul in Prietenul tau si te bucuri de Viata.
RETETA DE ECHILIBRU
Trairile Negative ni se datoreaza. De multe ori, trecand Realitatea prin Filtrul Nostru, o deformam. Din Teama de Necunoscut, mergem prea departe cu gandul, “vazand” lucruri care nu exista decat in Mintea noastra. Exacerbam efecte si obosim inainte de-a apuca sa dam piept cu Realitatea.
Aceasta atitudine generata de Joaca Mintii noastre cu noi insine, creeaza mari neplaceri. Aduce suferinta inutila pe ceva imaginar. Complica problemele simple.
Diferenta dintre Realitate si Realitatea Construita de noi, dintre ce ne Comunica cei din jurul nostru si ce ne Imaginam noi ca vor ei sa ne comunice, ne induce trairi negative de care doar noi suntem responsabili…desi in majoritatea cazurilor dam vina pe altii.
Solutia e simpla: ia totul asa cum e, nu cum ti se pare ca e. Daca poti schimba, schimba prin Actiune, fara sa stai mult pe ganduri. Daca nu sta in puterea ta sa schimbi, Accepta si treci mai departe, fara sa te chinui pentru vreo Vina Inchipuita.
Intoarcere la Cuprins
MULTUMIRE
Am cunoscut zilele astea intr-un Loc de vindecare, Tamaduirea…nu de la medici…nici de la asistente…ci de la oamenii cu care-am stat… am inteles inca o data cat de usor e sa iti duci Problemele cand le compari cu ale celor din jurul tau…ca Multumirea-n viata nu tine de ce ai, ci de Cum Simti cu ce-ti Permiti sa ai.
Am cunoscut Dragostea adevarata a unei batrane pentru sotul ei operat..traisera impreuna 57 de ani…acum il astepta sa iasa de la reanimare…se ingrijea sa nu-i lipseasca nimic… suferea odata cu el…dormea pe apucate intre momentele lui de odihna… simpla, timida, cu o Vointa de fier…ma intrebam de unde are atata energie….in rarele momente cand vorbea, vorbea doar despre el…cu o caldura ce-ti incalzea inima…spunea ca-i slab acum, dar inca-i in putere… ca are ochi albastri ce ii insenineaza fata…ca au crescut impreuna 4 copii si 11 nepoti… ca a fost greu, dar ca avandu-se alaturi, au trecut de toate mai usor…vorbea de viitor..ca or sa mearga impreuna sa aiba grija de Pamant…de casa…da, se si vedea acasa cu el alaturi!
Am cunoscut apoi un Om tare-ncercat de viata…demult, cu doi copii mici, traind de pe-o zi pe alta, s-a hotarat sa plece Afara sa faca bani…dar a avut nesansa sa-si piarda un picior…s-a reintors in tara…dupa un timp, l-a pierdut si pe al doilea… m-a impresionat profund atitudinea lui…impacarea cu soarta….gandul ca poate castiga bani chiar si asa, pe langa pensia pe care o va primi…”doar am mainile sanatoase, nu?”….povestea ca desi nu mai are picioare, creierul ii transmite comenzi cum sa calce…ca uneori are tendinta sa sara din pat sa plece pe picioarele lui…era o enciclopedie…nu l-am auzit plangandu-se nicio clipa….i-am cunoscut sotia si copii…aveau o armonie in ei cum rar gasesti si la oamenii sanatosi..Incercati crunt de viata, mergeau Impreuna mai departe.
Am cunoscut si-un om tare Nefericit….se lauda tot timpul..cu bani..cu case..cu masini…dar era plin de griji si tare singur…nu cunoscuse Dragostea in viata lui…credea ca poate cumpara orice…copii n-avea…doar o sotie foarte tanara, care venea din cand in cand la el doar 5 minute…si-atunci sa-l certe…nu pot sa uit cu cata admiratie o privea pe batrana ce-si ingrijea barbatul operat. Cred c-ar fi dat tot sa aiba si el parte de-asa ceva.
Asa m-am vindecat. Prin ei, am inteles cat de Mici devenisera problemele mele Mari. Le multumesc pentru asta.
Intoarcere la Cuprins
MOMENT DE ADEVAR
Viata include si Libertatea pe care ti-o acorzi…pentru care esti dispus sa tragi Ponoasele…sa platesti… dar si sa te Bucuri de tot ce iti aduce ….Libertatea de Gandire si Exprimare, Tacerea si Acceptarea Neconditionata au devenit monede de schimb…cu care cei mai multi isi cumpara Banutul aducator de bunastare sau doar de Amagire de pe o zi pe alta… dar si Umilinta de a Trai, a Face si a Spune doar ce vor Altii….de parca Mintea si Cuvintele Lor nu ar avea Valoare.
Imi amintesc de-o intamplare aparent banala cu doi colegi. Unul din ei blocase in parcare masina celuilalt, care era strain, si s-a trezit cu numarul smuls si aruncat intr-o gradina… S-au spus vorbe la suparare de ambele parti..si in engleza si in romana…pana la urma, s-au impacat…firesc, ai spune…povestea a-nceput sa circule intern si-apoi prin presa….am citit comentarii fel de fel…..si punctul de vedere in care se vorbea de incident, amploare, masuri disciplinare, gravitate, informatii alandala-n in companie si in afara ei, imagine, regulament intern ce interzice…convingeri pentru viitor.
Unii vorbeau de Cauze…altii doar de Efecte…toti propuneau sa dreaga ce-ntelegeau c-ar trebui sa fie dres.
Importante sant Cauzele ce il aduc pe Om in starea de a trece la Fapta….precum Frustrarea, Lipsa de rezultate, Blamul, Locul de nastere gandit ca Atu, Neincrederea in puterile celorlalti, Amestecul de cultura in care Pedepsa ramane membru cu puteri depline, Pacatul puterii absolute rostit prin cunoscutul ”doar eu am dreptate”, lipsa de perspectiva si speranta in mai bine…si cine stie cate-or mai fi.
In astfel de momente descoperi cu adevarat Unde te afli…ai sansa sa-ntelegi….dar trebuie sa gasesti Puterea sa Recunosti si sa Accepti…sa nu te-ascunzi dupa Cuvinte…sa oferi Transparenta, Libertate, Incredere in mediul multicultural ca Mare Avantaj…sa definesti incotro vrei sa-ti duci Pasii catre Bine…si sa ti-i duci.
Intoarcere la Cuprins
JOCUL SUPRAPUNERII
Ne nastem avand drept capatai Familia, Timpul si Goliciunea Mintii data drept Sansa de Egalitate…Ne transformam cu fiecare zi….evoluam, sau dimpotriva, facem Pasul Inapoi in Sensul Invers Vietii…indiferent ce facem, in Fiecare Seara Cunoastem Saltul…. de la Noi Cei de Azi, catre Noi, Cei de Maine…santem Altcineva in fiecare zi…santem o Suma de Amintiri si de Sperante…
As vrea sa va propun un Joc…al Suprapunerii…ce duce la Cunoasterea de Sine…
V-ati privit vreodata ca Suma a Faptelor, Gandurilor si Trairilor Voastre de Peste Zi? V-ati gandit ca Ele va reprezinta cel mai bine? Dar in acelasi timp, ca aveti o Imagine a Voastra Despre Voi? Pe Diferenta asta se bazeaza jocul…
Se ia Imaginea Faptelor, Gandurilor si Trairilor Voastre de Peste Zi si se suprapune peste Imaginea Voastra Despre Voi…E foarte important sa respectati Ordinea….Intai, Faptele….La inceput, imaginile au Dimensiuni, Forme si Contururi atat de diferite, de nu veti intelege nimic…de multe ori incape un Loc de Viata intre Ele…Imaginea Faptelor e mult mai mica decat Imaginea Voastra Despre Voi…Rar, Invers…Intotdeauna aveti incredere in Fapte…Intotdeauna!
Fiind la Primele Jocuri, nu disperati ca nu aveti ce suprapune…Asa aflati Marea Diferenta….Dar si Ce Aveti De Facut a Doua Zi pentru a o face sa Dispara…Nu va propuneti Lucruri Mari intr-un singur pas…Pasul Mic e cel mai Sigur….el va va duce catre Suprapunerea Perfecta…catre Autocunoastere si Evolutie.
Succesul depinde doar de voi…Jucand o perioada seara, ajungeti sa va puneti de acord Faptele, Gandurile si Trairile Voastre cu Imaginea Voastra despre Voi…Asa faceti sa Dispara Mare Diferenta…Asa-L Cunoasteti pe Cel din Oglinda.
RELATIA CU SLUJBA
Relatia cu Slujba : TU, OMUL, la un Capat….EA, SLUJBA la celalalt Capat…RELATIA, Dorinta nascuta-ntre capete de Fir… Si asta-i Tot.
Sa fie Dragoste?
De simti ca o Iubesti…ca e Frumoasa Ta…de-i cauti permanent Privirea si simti un Dor Nebun de Ea…de ti-o doresti in preajma si-i implinesti orice Dorinta…….de nu simti Oboseala, oricat te-ar alerga….de iti transformi Talentul in Performanta Pura, de dragul Ei… de iti transforma viata de Sclav, in Bucurie …. atunci, DA, e Dragoste! Trage de Capatul tau de Fir…cat timp va veni dupa tine, inseamna ca te iubeste…cand se va impotrivi, poti ceda tu, sa mergi unde te duce Ea…dar cand simti ca nu mai poti, si nici ea nu cedeaza, rupe firul si cauta Dragostea in alta Parte…Silabiseste cuvantul Familie chiar daca acum nu-ti spune nimic…Poti incerca doar, ce te Costa?
Prietenie?
De simti ca o-ntelegi mai bine decat te intelegi pe tine insuti…de nu mai esti in stare sa o refuzi cand iti cerseste Clipe din Viata ta…de-o vezi ca pe ceva ce te ajuta-n viata…de ti-a lasat si Timp pentru ai tai…sa stai cu ei si sa te bucuri…de te-a certat din cand in cand c-o neglijezi…de ti-a purtat de grija cand ti-a zarit Chipul Intristat…de te-a purtat in Brate in Clipe de Singuratate…de ti-a indeplinit Dorinte… atunci, DA, e Prietenie ! Pretuieste-o…Firul dintre voi va ramane pana cand unul va pleca luat de Dumnezeu…si cel ce va Ramane-n Urma, il va purta pe celalalt ca Amintire.
Sau poate doar Indiferenta?
De privesti la celalat Capat si nu mai vezi Nimic…de te simti Gol si Fara de Dorinta…de nu te inspaimanta ca nu-ti auzi nici inima cand bate… de Bucuria ti-e straina… atunci, DA, e Indiferenta ! Slujba a plecat de mult de la capatul firului Tau…Il poti lasa in plata Domnului si Tu. Mergi mai departe si cauta o Dragoste sau o Prietenie. Le vei gasi cu siguranta.
INTELEPCIUNE DE COPIL
Traiam undeva in Moldova, intr-un loc binecuvantat de Dumnezeu, un orasel in care oamenii se cunosc intre ei, se stiu de buni, de rai, se inteleg, se respecta si se ajuta… mi-am crescut copiii cu cheia legata de gat, apeland la intelegerea lor de a ma anunta cand ajung acasa, cu un telefon la serviciu…centralista ii recunostea si ii ajuta sa dea de mine…asa aflam unii de altii si ne linisteam…
Imi amintesc de lectia pe care, fara sa stie, copilul meu mi-a dat-o in clasa a II a…
Venise de la scoala, si asa cum convenisem, m-a sunat…era nefericit ca luase o nota proasta la Romana…neintelegand supararea lui, in loc sa-l incurajez, am inceput sa-l cert prin telefon…genul de predica pe care parintii batuti in cap o tin copiilor… ” Noi muncim sa nu-ti lipseasca nimic, sa ai tot ce-ti trebuie si tu…tu nu esti in stare sa iei o nota buna la Romana…ce-ti lipseste?”.
A inceput sa planga din tot sufletul, si printre lacrimi mi-a raspuns: „Un Tata Bun!”
Vorbele lui m-au adus cu picioarele pe pamant…avea mare dreptate copilul asta…isi dorea un tata mai bun…si pentru ca a stiut cand sa-l ceara, l-a si obtinut.
TREPTELE TALE
De-nveti, sau daca stii deja:
- sa-ti fii Prieten….
- sa te trezesti Zambind…
- sa mangai pe Crestet Ziua ce tocmai a-nceput…
- sa te Indragostesti si sa Iubesti macar o data-n viata…
- sa iti inveti Copiii sa spuna Tatal Nostru, sa-l simta ca pe-un Leac…
- sa porti Sufletele celor Dragi in Causul Palmelor tale ….
- sa-ti placa Verticala, gasindu-ti Linistea si Echilibru-n ea…
- s-accepti Diversitatea din jur fara s-o judeci…
- sa fii Prieten cu cel mai bun Prieten toata viata…
inseamna ca ai mai pasit pe-o treapta, din multele pe care le mai ai in fata.
PROACTIVITATE
Una dintre binecuvantările cu care am fost dăruit de Cel de Sus, pe langa Optimism si Puterea de a Zambi in fiecare dimineaţa, a fost Dorinţa de a Face…de a Descoperi Noi Cai…de a Propune Solutii…înainte ca ceilalţi sa descopere macar nevoia naturala…nevoia naturala, nu cea inventata…
Era candva prin Decembrie…aveam sufletul plin de bucuria zilelor de concediu…zile in care poti face ce vrei, cand vrei, fara presiunea timpului…in care te simti liber si fericit…
Castigasem un post de manager in departamentul in care lucram, aveam oameni buni in echipa (pe care ii cunosteam de cativa ani),erau si probleme, dar impreuna gaseam solutii sa mergem mai departe…erau zile de schimbare permanenta a structurilor companiei, headcount-ul fiind vital…existau ceva baze de date raspandite aiurea prin tara, care in loc sa ajute, mai mult incurcau…oamenii apartineau unor structuri noi, dar ramasesera intepeniti in vechile baze …era un talmes balmes…se preconiza trecerea la o baza de date unica, dar asta insemna timp…trebuia gasita o solutie pentru headcount.
Pe acest fond, intr-o dimineata de concediu a aparut ideea…ce-ar fi daca as dezvolta o aplicatie simpla pe care s-o distribui in teritoriu? Asa s-a nascut tool-ul de headcount la care am muncit cu reala placere cateva ore pe zi in cele doua saptamani de concediu…Luand ca reper existentul pe subunitati si categorii de personal la o data de referinta, pe baza miscarilor zilnice de staff , tool-ul genera automat headcountul si graficul de evolutie…pentru a fi simplu si sigur, am generat chei automate de control si liste drop down din care fiecare utilizator isi aleagea datele corespunzatoare subunitatii lui…e greu sa va explic cu cata pasiune am lucrat si cat de multumit am fost de rezultat !
Ianuarie…am prezentata tool-ul colegilor mei…au fost entuziasmaţi de simplitatea ideii si de punerea ei in practica…fara efort, se rezolva o problema ce generase numeroase discutii si nemultumiri…a urmat intalnirea cu line managerul pentru a-i prezenta solutia…a ascultat, a vazut cat de e de simplu, m-a privit ca pe un martian si m-a intrebat: „Tu ai facut asta ? Cine te-a pus ?! De ce nu ai discutat cu mine inainte? In concediu trebuia sa te odihnesti, nu sa lucrezi !” …Am crezut ca nu inteleg bine…i-am explicat ca am facut-o din placere…ca ideea mi-a venit in concediu…ca nu astept nimic in schimb…ca economisim timp si efort…N-a inteles … a ramas suparat, intepenit in intrebarile lui, interzicandu-mi aplicatia pana „ nu e verificata de consultanti !”…si uite asa, cu Proactivitatea mi-am facut de lucru la greu !
Peste ceva timp, consultantii au confirmat corectitudinea ideii si a modului de lucru…am primit felicitarile lor si multa tacere din partea sefului…l-am intrebat de mai multe ori daca pot difuza lucrarea in tara…in loc de raspuns, eram intrebat invariabil de ce dezvoltasem aplicatia daca EL nu mi-o ceruse…
Dupa vreo doua luni, fara sa-l mai intreb, am trimis aplicatia colegilor pe care-i coordonam…au urmat multumirile lor, rezultate exacte pe headcount si… nemultumirea sefului ca nu i-am cerut acordul…
Mie mi-a trecut…am ramas Proactiv…Lui nu…a ramas Suparat !
INLOCUITOR DE LINE MANAGER
Va propun un studiu de caz pentru a vedea ce pret are încrederea in line manager atunci cand mergi pe buna credinta fara a exista reciprocitate…
Se spune ca line managerul ti-l da Dumnezeu, si-n cazul echipelor formate, tot Dumnezeu ii da si lui echipa…pare destul de drept, nici unul din ei neputând alege…aşa s-a întâmplat si-n cazul de fata…intr-o zi am aflat ca s-a schimbat directorul…un tip nou venea sa-l înlocuiasca pe cel vechi cu care lucrasem foarte bine ceva timp…faceam parte dintr-o echipa de profesionisti in care relatiile erau super, fiecare stiind ce are de facut…clientii interni erau multumiti de ritmul si calitatea serviciilor oferite…
O perioada, lucrurile au mers bine, pastrandu-se stilul managerilor dinainte…primeam proiecte, stabileam impreuna asteptarile ca rezultate, termene limita, si porneam la drum plini de incredere si creativitate…si nu dadeam gres…rezultatele pozitive se reflectau asupra sefului dar si asupra echipei.
Pornind probabil de la ideea ca in conceptul de sistem (Prevedere-Organizare-Control) nu apar cuvintele Creativitate si Libertate de Actiune, noul line manager a inceput cu „Organizarea” si „Controlul” …Se impuneau brusc Indicatiile Pre(ten)tioase…tot la fel de brusc, au scazut rezultatele echipei…si a crescut numarul de feedbackuri negative de la clientii interni….am inceput sa muncim din ce in ce mai mult, uneori depasind 12 ore/zi…nemultumiti am cerut sa ni se plateasca orele suplimentare, dar de fiecare data primeam acelasi raspuns: „sunteti manageri deci nu aveti dreptul la ore suplimentare”… si formularele de overtime ramaneau nesemnate.
Unii colegi au aplicat intern pe alte pozitii, altii extern pe joburi ce le ofereau sansa de a face ceva cu placere…eu am ramas si am ales sa dau compania in judecata pentru drepturi neacordate (altele decat orele suplimentare) …si-am castigat… e drept ca inaintea mea alte cateva mii de salariati care alesesera calea justitiei pentru acelasi motiv, castigasera si-si primisera drepturile.
Nu mi-a placut niciodata Chimia…in facultate am invatat-o ca parte a ariei curiculare…noroc de Job: aveam sa invat cuvantul Reactie…urmare actului meu „comunist”, am fost chemat in biroul sefului „dezamagit”… care m-a anuntat furios ca nu mai pot lucra in companie , motiv pentru care mi-a cerut demisia…evident, am refuzat…”daca nu pleci frumos, vei pleca urat”…si pentru ca nu ma simteam vinovat ca-mi cerusem drepturile si-n plus nu m-adusese el in companie, am ales varianta hard…au inceput sicanele prin e-mail…suspendarea atributiilor de management, anularea accesului in sistemul informatic , anularea participarii la Ziua Internationala a breslei din care fac parte, anularea participarii la proiectele initiate de Corporate, trimiterea in Comisia de Disciplina pe motiv ca am semnat oferte in perioada de concediu a sefului, fara a avea…imputernicirea necesara!
Recunosc ca cel mai greu de dus a fost instiintarea de la Comisia de Disciplina privind referatul sefului meu… nu imi venea sa cred ca un om care ar fi trebuit sa-mi fie mentor si sa ma dezvolte, a avut nerusinarea sa minta cu buna stiinta, doar pentru ca nu ma mai dorea in echipa…el ma numise prin e-mail ca deputy in fiecare perioada de lipsa…el anuntase verbal de fiecare data colegii din departament ca il inlocuiesc…el imi ceruse sa semnez in locul lui…sa rezolv problemele…sute de probleme in toate perioadele de absenta din ultimul an si jumatate…el imi semnase scrisorile lunare de multumire pentru implicare, proactivitate si activitate depusa.
A fost simplu sa demonstrez ca nu avea dreptate, prezentand mailurile trimise de el, sute de oferte si acte aditionale semnate in toate perioadele lui de lipsa, oferte semnate si de celalalt coleg numit ca Inlocuitor in perioadele in care lipsea managerul si lipseam si eu.
Pusa intre ciocan si nicovala, Comisia de disciplina a incercat sa impace si capra si varza, recomandand un avertisment…Pe care, evident, l-am contestat in justitie !
Ce nu te omoara, te intareste…Asa e ! Am trecut peste dezamagire, mi-am regasit echilibrul, puterea sa cer tratarea corecta ca angajat si bun specialist in domeniul meu de activitate…cat despre line managerul meu, probabil ca asta e convingerea lui…
Intoarcere la Cuprins
Amiable brief and this enter helped me alot in my college assignement. Gratefulness you seeking your information.