Scuturatu-m’am

Sucturatu-s’au
petale de ziua
de pe fata ta,
umbletul vantului
a amortit,
stropul de viata
ce mi-ai lasat
sa ma’nchin
la carute cu coviltir
si sa beau apa de chihlimbar;
udatu-mi-s’au
ochii in care-au inflorit,
rand pe rand,
flori de gheata
si aisberguri vinetii;
zapezile odata stinse
cu muguri de brad
peste capul meu
scaldat in licoarea
amara si dulce
a vietii;
suturatu-m’am
si am ramas doar eu.

Articol postat in Corneliu Ion Constantinescu, Invitati. Adresa articol Scuturatu-m’am.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.