Despre Sefi – partea 2/3

Aceasta este partea 2/3. Daca nu ati citit prima parte, o puteti accesa la sectiunea „Articole conexe recomandate” aflata la sfarsitul acestui articol.


Din categoria managerilor BUNI (atat profesional cat si cu caracter) pot sa enumar alaturi de austrieci pe sud-africani.

Nu sunt prea multe companii subsidiare a unor companii-mama sud-africane in Romania. Insa exista una, maricica si destul de renumita in fmcg.

Nu am avut sef direct sud-african, insa au fost alti manageri cu care am intrat in tangenta si care erau sud-africani. In general, as putea spune ca sunt ok, pot fi chiar foarte ok, depinde de la caz la caz. In afara faptului ca barbatii sunt destul de macho si mai “calca pe-alaturi” din cand in cand, in rest, profesional erau in limite normale, bune si am lucrat bine cu ei.

La polul opus se situeaza francezii. Se considera superiori, unii mult superiori romanilor si se comporta ca atare. Iar asta se reflecta in relationarea lor (profesionala si personala) pe care si-o stabilesc (relatie foarte preferentiala si echivoca) cu romanii.

Nu sunt buni profesionisti in majoritatea cazurilor (desi ei considera ca sunt), nu au experienta suficienta “in spate” care sa-i faca puternici profesional si implicit de aici vin marile lor neajunsuri (in ordine aleatoare): nu au principii sau idei clare dupa care sa se ghideze, sunt inconsecventi, deci nu poti pune baza pe ei, adica sunt “alunecosi”.

Un lucru insa il au toti franceii, superdezvoltat, anume apetitul pentru cash, inclinatia pe controlul excesiv al costurilor si accentul pe “optimizare”.

Daca este sa fac un rezumat despre care natie de manageri sunt cei mai afurisiti, din acest punct de vedere as putea spune categoric ca sunt francezii. Pentru bani fac orice si sunt dispusi sa faca orice.

Ii depasesc chiar si pe americani, care sunt foarte pragmatici prin structura si educatie.

Experienta mea cu americanii se refera la 2 persoane din companii distincte (din industrii diferite, de marimi diferite, cu acoperire internationala diferita si in stadii de dezvoltare diferite).
Cu una din aceste persoane am lucrat direct intr-un proiect foarte greu si intr-o companie foarte mare, mi-a fost un fel de coach-consultant; este vorba de o femeie tanara (pana in 35 ani).
Cealalta persoana era GM, barbat, pe la 45 ani, eu nelucrand direct cu el. Ce pot spune este ca de la acea femeie am invatat multe. Am invatat ce este cu adevarat concentrarea pe un anume lucru. Am invatat eficientizarea la maxim a timpului petrecut pe ceva anume. Am invatat organizarea si structurarea planurilor si a ideilor. Este un om foarte profesionist (desi foarte tanar) si foarte bun, inclusiv in a transmite si celorlalti ceea ce stie, in a-i ajuta efectiv.


Din pacate, aceasta calitate de a transmite informatii nu am intalnit-o decat la foarte-foarte putini oameni in general vorbind, atat din categoria managerilor cat si a colegilor/omologilor.

Din cauza ca materialul este lung, am convenit sa-l publicam in 3 parti. A treia parte a articolulul va fi postata Sambata, 23 Mai.

Articol postat in Adriana Antonovici. Adresa articol Despre Sefi – partea 2/3.

5 Comentarii la Despre Sefi – partea 2/3

  1. Cristina

    Adriana,
    Imi place stilul tau „abrupt”. Cineva trebuie sa mai spuna lucrurilor si pe nume.Si eu sunt cam „taioasa”…timpul m-a mai domolit…putin, ce e drept. Am invatat insa ca diplomatia trebuie insotita de perseverenta. Important este, asa cum ai spus si tu, sa-ti respecti principiile…vorba lui Caragiale, care daca nu le ai, va sa zica ca nu exista..ma rog, nu stiu daca am citat exact, dar ideea ramane..

  2. adriana

    Cristina,
    Iti multumesc pentru ce mi-ai spus… asa imi este stilul (cam abrupt de direct). Sa stii ca am avut si destule belele din cauza asta, ca sa nu mai zic de reprosuri…
    Insa e o trasatura pe care chiar nu vreau sa mi-o schimb…
    N-as putea sa spun ca diplomatia mi-e straina, si chiar o practic, insa am constatat ca multi se fac ca nu pricep daca le spui ceva „ambalat” mai elegant si apoi tot tu esti de vina ca nu le-ai spus pe sleau (cica n-au priceput ce vrei tu sa transmiti, tot tu ai probleme cu comunicarea !) asa incat am ajuns singura la concluzia ca cel mai bine, daca vezi ca diplomatia „nu tine”, sa iei taurul de coarne.
    E si un simt al responsabilitatii in asta.. pentru ca a clar ca e mult mai riscant pentru cine adopta strategia asta de comunicare. Si nu e toata lumea dispusa sa riste… Doar foarte putini…
    Fiecare insa are motivele lui sa fie intr-un anume fel… atat timp cat te simti in concondanta cu principiile tale, totul e ok, la urma urmei vorbim de perceptii si judecati individuale…

  3. Florin

    @Alexandru,
    bun venit! am intrat pe site-ul tau si mi-a placut cum te-ai caracterizat „in putine cuvinte despartite de virgule”…despre manageri ce sa spun: am cunoscut si buni, si slabi, si de mai multe natii…..mai multi din a doua categorie…ideea e ca asta m-a ajutat foarte mult cand, la randul meu am devenit manager…

  4. Am vrut doar sa sustin afirmatia despre managerii francezi – superiori este putin spus, nu au nici macar bunul simt de a raspunde la salut. Comunicarea pentru ei este un subiect tabu – sedinte formale, discutii fara cap si coada. Asumarea – daca iese bine, cu siguranta totul a pornit de la ei; daca iese prost – proiectul a fost alocat unei alte persoane. Adriana stie despre ce vorbesc.

  5. Cristina

    Mi se pare foarte inspirat subiectul articolului…despre sefi e destul de greu sa scrii..mi-a placut sinceritatea ta..la o experienta atat de „bogata”..iti dai seama ce tanara esti?!Si ce descriere edificatoare ai facut!Inseamna ca esti sau vei incerca sa fii un sef corect, sa schimbi ceva in „galeria” managerilor romani, de care ai fost atat de dezamagita…iti doresc succes si astept 3/3

Impresii

Adresa ta de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *