Cornel

CUPRINS:
Niciodata ca ieri / Compensatii / Imponderabilitate / 14.3 % / Metamorfoza / Abuz de aer / Cat timp / Faptul in sine


NICIODATA CA IERI

Niciodata ca ieri,
nu am dorit sa nu mai calc pe pamant,
niciodata ca ieri,
nu mi-a fost frica de el,
niciodata ca ieri,
nu l-am simtit arzand sub picioarele mele,
umbland aiurea dupa vise,
niciodata ca ieri,
nu am simtit priviri de tropice
aruncate’n treacat,
niciodata ca ieri,
nu m-am simtit lovit in inima,
in suflet si in creier,
niciodata ca ieri,
nu am mai simtit ca ideile ce judec
imi zboara cu viteza cu care sunt gandite,
niciodata ca ieri,
nu am dorit sa fi fost dorit,
niciodata ca ieri,
nu am iubit o stea cazatoare,
niciodata ca ieri,
nu am simtit ca nu arde pentru mine.

Grafica: Oana Constantinescu

Intoarcere la Cuprins

COMPENSATII

Da-mi iubirea
si-ti dau in schimb
un mar,
ca sa fiu sigur ca o sa
pacatuiesti,
da-mi dorul
si-ti dau in schimb
un sarpe,
ca sa fiu sigur ca te pot
ademeni,
da-mi placerea
si-ti dau in schimb
o frunza,
ca sa fiu sigur ca esti o
comoara,
da-mi inima ta
si-ti dau in schimb
un mar,
un sarpe,
o frunza
si pe mine.
Intoarcere la Cuprins

IMPONDERABILITATE

M-am plimbat aseara
sub niste umbre mari de stele,
printr-un oras cu strazile lungi si drepte;
ma apasa,
cu fiecare frunza cazuta,
ideea
ce-o avusesem o seara-n urma,
cand lunga unitate ce-o faceau
cerul si pamantul
si inversul ideii,
fulguind peste noi
potop de spalat mintile si cugetul.

Pamantul mirat foarte a intrebat pe Soare
unde-i locul lui pe Terra,
crezandu-l nebun sau poate
prea rotund in gandurile lui,
Soarele i-a raspuns ca locul lui este
sub iarba si flori.


La capatul strazii celei lungi si drepte
am simtit pamantul tremurand,
probabil ii era frica de pasii mei nesiguri
sau de sfatul Soarelui.


Prudent fiind,
n-am mai calcat pe el.

Intoarcere la Cuprins

14.3 %


Faptul divers
din pagina18 a unui cotidian strain,
intarziat spre seara,
spune ca:

– o cometa se indreapta cu viteza ametitoare
spre Terra;
– in noaptea aceasta este posibila
o eclipsa de luna;
– undeva in Bangladesh s-a nascut
un copil cu cap de lemn;
– doamna Franzetti, o cucoana bine,
s-a recasatorit cu Regele Ochilor de Sticla;
– probabil inundatiile din Managua
vor afecta Bursa engleza;
– trupele rhodeziene au atacat noi teritorii
ale tribului Zimbawe….

Doar undeva, jos in colt,
aflam ca a crescut
costul vietii cu
14,3 %.

Adica de aici incolo
ne priveste!
Grafica: Oana Constantinescu

Intoarcere la Cuprins

METAMORFOZA


De s-ar putea schimba
luna cu pamantul
am privi probabil
invers.
Cei buni ar fi,
probabil,
cei rai,
sau invers,
iar noi am sadi
lilieci cu flori de culoarea
curcubeelor
peste cerul
pe care’am calca
si-am pune iarba rosie
peste sufletele noastre,
ca o petala de trandafir
peste un cactus.

De s-ar putea schimba
luna cu pamantul,
pe undeva am rataci si noi
in univers!


Grafica: Oana Constantinescu


Intoarcere la Cuprins

ABUZ DE AER


Faceti abuz de aer
si saturati cu el
caile respiratorii ale mintilor
voastre.


Faceti abuz de aer,
caci este asa de mult
si de pur,
incat imi vine sa legan
privighetorile
pe coame de deal,
sa-nalt zmeii de ceara
pana la luna,
imi vine sa plimb caii salbateci
pe margini de prapastii,
sa fluier a doina
in padurile seculare,
sa-mi inabus ochii in verdeata
si sa strang in pumni
miresme de aer.


Faceti abuz de aer,
caci de-or veni din vazduhuri,
zeii cu glasuri de mierla
si ochii de vultur,
veti cauta cu privirea
un petec de aer.

Grafica: Oana Constantinescu


Intoarcere la Cuprins

CAT TIMP


Cat timp va dura
pana sa incepem sa traim
ca’n vise.

Cat timp va dura
pana sa intelegem ce este
al meu,
al tau.

Cat timp va dura
pana sa iubim aproapele nostru
ca pe un frate.

Cat timp ca dura
pana se vor intinde maini
nu numai sa acuze.

Cat timp va dura
pana sub piciorul nostru
n-or sa mai existe
copii si sanii de fecioara.

Cat timp va dura
pana cand nu ne-om mai juca
de-a « baba-oarba »
la zidul mortii.

Cat timp va dura
pana…
Mai poate dura mult ?

Grafica: Oana Constantinescu


Intoarcere la Cuprins

FAPTUL IN SINE


Sa prindem faptele
in pumni
si sa rasfiram degetele
ca ele sa curga separat.

Abia atunci vom observa
ca ne-am nascut
in perioade determinate
de idei bine stabilite.

Printre degetul mare
si aratator ar curge
cel mai insemnat fapt,
insusi faptul creerii,
faptul ca suntem aici,

traim,
iubim,
muncim,
si mai ales faptul ca
nimeni nu ne poate prinde
in pumni
si scapa printre degete.

Grafica: Oana Constantinescu


Intoarcere la Cuprins