Irena Negoita

Sa nu uitam sa zambim!

Ziua incepe cu dimineata…cu primele raze de soare…cu nou…O noua zi…Un nou inceput…SPERANTA!
Cand spui speranta ce simti? Incerca sa repeti cuvantul SPERANTA. E bucurie…..se lumineaza chipul…se poate….o sa se intample…o sa apara un zambet. ZAMBET!
Toti oamenii sunt frumosi cand zambesc. Toti oamenii sunt buni cand zambesc. Toti oamenii iti dau o stare de bine cand zambesc.
De ce oare oamenii nu mai zambesc dimineata?

Dimineata cand merg spre serviciu, privesc chipurile oamenilor. E un exercitiu pe care-l fac de ceva ani. Imi odihnesc privirea pe fete. ..unele noi…altele cunoscute…..de atatia ani pe acelasi traseu!…Copiii si cei foarte tineri, elevi sau studenti, mai poarta zambetul pe chip…ca o emblema a sperantei, a fortei de a incepe si castiga. Dintre ceilalti, putini mai zambesc. Fiecare are cu el bune si rele, usoare si grele, frumoase si urate. Fiecare om are gandurile lui si chipul se transfigureaza, traind acolo unde il poarta gandul. Ochii se pierd si revin, secatuiesc de privit si se ineaca in povesti amare sau cauta explicatii, solutii…intalnesti priviri ce trec dincolo de tine, alergand in Univers.

Asa vad eu dimineata. Din ce in ce mai putini oameni zambind. Sa nu mai gaseasca oare sufletul o urma de bucurie si, sa fi uitat cum e sa zambesti?

Daca citind aceste randuri unii se vor regasi si vor reflecta o clipa, poate de maine dimineata, voi intalni mai multi semeni care-si vor oferi un zambet macar lor…si lumea ar deveni mai buna prin zambetul lor, nu credeti?


Hai, sa va fie bine si sa zambiti! Va astept Maine dimineata!