Laura Marcu

Dans sau fuga

Celor care fug…

…le recomand cu caldura salsa. Suntem o mare si fericita comunitate de oameni care fug. Nu dansam, fugim.
Fugim de fel de fel de rateuri, esecuri, neimpliniri. Personale sau profesionale.

Reteta este urmatoarea:
Incepi prin a fugi vreo 2 ore de 3 ori pe saptamana de acasa, pentru cursurile de dans. Dar asta nu te va satisface pentru o perioada prea mare de timp. Incepi apoi sa fugi cateva ore intr-o seara de sambata pentru a dansa in club, singurul loc unde poti aplica ce ai invatat la curs.
Descoperi apoi ca sambata e o seara mult prea comerciala si ca in club te lovesti de toti neprofesionistii care sunt acolo sa caste ochii la dansatori. Vrei ceva mai “professional”. Vineri aduce prea mult cu sambata. Iar adevaratii dansatori, profesionistii si pasionatii, merg miercuri, joi si duminica. Iar tu esti un profesionist care danseaza pentru viata lui.

Vineri si sambata mergi degeaba, oricum nu ai loc de gura-casca. Dar mergi oricum.

Acasa si eventual la job te lupti sa argumentezi cum toate acele nopti sunt nu fructul banilor si timpului investite in dans, ci validarea lor. E greu, nu te crede nimeni. Dar ce stiu ei despre pasiune? Oameni seci.

Felicitari, ati absolvit. Dar ce te faci dupa absolvire?… Practica ne omoara.
Hai sa presupunem ca iti schimbi jobul care te facea extrem de nemultumit. Poate ca schimbi omul de langa tine, care te facea nefericit si de care fugeai la salsa. Si dintr-o data, nu mai esti atat de nefericit. Neavand motive sa mai fugi, descoperi ca dansul nu e pasiunea vietii tale si nici menirea ta pe pamant. Nici macar nu esti un profesionist. Te mai duci din cand in cand, dansezi ca si cand ti-ar face placere, nu ca si cand ai lupta pentru viata ta. Si observi gramada trista din jurul tau. Nu danseaza, fuge. Iar tu ajungi acasa, superior rasei umane, cu un zambet gretos de atotstiutor pe fata: oameni seci.

O sa mai existe insa zile si oameni care iti vor frange vointa sau inima, iar cand te vei simti extrem de singur si parasit, apare gandul care iti aduna toate bucatelele imprastiate ale sufletului: exista undeva in orasul asta trist, o mare de oameni nefericiti care sunt intotdeauna fericiti sa te primeasca intre ei. Si e cald si bine si uiti de tine si de toti.

E gramada noastra trista, in care nu esti niciodata singur pentru ca suntem toti la fel. Suflete care danseaza.