Turnul de Fildes
Ati observat ca fiecare organizatie are propriul Turn in care isi construieste Viitorul?
Atunci cand oamenii din turn construiesc Viitorul pe o realitate imaginata, nu pe realitatea-de-fapt, turnul se numeste Turn de Fildes.
Fildesul este valoros. Turnul de Fildes, nu.
Realitatea imaginata, este realitatea perceputa de la inaltimea turnului fara a cunoaste ce exista la poalele lui. De regula este mai frumoasa decat realitatea-de-fapt, dar ofera o temelie de nisip ce conduce invariabil la prabusire.
Tendinta de transformare a Turnului in Turn de Fildes, poate fi controlata prin structura locuitorilor lui, respectiv prin raportul Oameni ce strabat profesional organizatia de jos in sus / Oameni recrutati extern.
Oamenii ce strabat profesional organizatia de jos in sus, ajung in Turn cu o imagine clara asupra realitatii- de-fapt. Drumul prin organizatie, ofera Privelisti si Cunoastere asemenea excursiei pe munte: baza abunda in datalii pe arii restranse, iar varful in frumusetea Intregului ce ascunde amanuntele.
Oamenii recrutati extern aduc experienta altor organizatii, un suflu nou si o privire imaginata asupra organizatiei noi.
Retineti ca echilibrul celor doua categorii, impiedica aparitia Turnului de Fildes. Arta managementului consta in mentinerea echilibrului. Asta-i esenta.
Excesul de Oameni ce strabat profesional organizatia de jos in sus, conduce catre prudenta exagerata, ritm lent al schimbarilor, mentinerea nejustificata a unei Rezerve de putere cu efecte negative precum subdezvoltare si rezultate mediocre.
Excesul de Oameni recrutati extern conduce catre decizii futuriste fara suport in realitate, cu influenta negativa asupra rezultatele organizatiei.
Depinde de fiecare organizatie sa gaseasca valoarea raportului ce nu transforma turnul in Turn de Fildes.
Ca bonus, va ofer un interviu cu Seth Godin despre o realitate care ar trebui sa ne intre bine in cap. Vizionare placuta.
Cred ca mai sus de fiecare nivel al unei organizatii exista un turn de fildes, sau, cel putin, exista aceasta perceptie pentru cei carora le e teama sa paseasca spre nivelul urmator. Sau pentru cei recrutati extern poate exista aceasta perceptie in momentul in care se lovesc de diverse bariere in cadrul organizatiei.
In exemplul dat de Acspot, nu cred ca e nevoie ca toti sa urce de la primul la ultimul nivel toate treptele (nici nu ar fi posibil). Sunt de apreciat atat cei ce stiu unde sa se opreasca, cat si cei ce au stiut in ce lift sa urce ca sa isi economiseasca energia in ascensiunea lor catre varf.
Astfel, pentru pastrarea fildesului departe de turn, consider de o mare importanta comunicarea prin toate mijloacele intre diferitele niveluri ale organizatiei (turnului). Trebuie totusi sa evitam ca aceasta comunicare sa devina o formalitate de genul simplei comunicari de la A la B. Trebuie sa avem si reactia asteptata. Ca intr-o discutie fata in fata cand putem evalua direct daca mesajul nostru a fost perceput/ receptionat de catre interlocutor. Daca nu avem o reactie de la destinatarul mesajului ar fi bine sa verificam motivul.
Din perspectiva HR, in lumina ideii de mai sus, chestionarea periodica (dar nu exagerata – anual de exemplu) a angajatilor, sau mentinerea unui dialog cu acestia (indiferent de ocazie) poate constitui un bun prilej de depistare (si apoi de inlaturare) a barierelor intre nivelele organizatiei si, astfel, mentinerea la distanta fata de turn a titulaturii de fildes.
Doamna Veronica,
Ma bucura mult feedbackul dvs. Sinceritatea. Va multumesc. Incet-incet capatam incredere unii in altii, comunicam, gasim impreuna calea catre MaiBine. Tuturor ne e teama de schimbare. De necunoscut.
Daca ati inceput sa simtiti ca puteti mai mult, e un semn bun. Urmeaza pasi precum Nemultumirea, Evaluarea puterilor, Amanarea, si in final Decizia de salt. Sau poate doar Acceptarea in continuare a actualei zone de confort, umbrita de Regretul lipsei de curaj. De dumneavoastra depinde ce alegeti. Doar dvs puteti sti cat de mult puteti duce. Cu siguranta veti afla.
Nu cred ca exista angajat simplu. In 24 de ani de experienta nu am intalnit asa ceva. Suntem Oameni, chiar si atunci cand suntem asociati cu un numar de marca. Tineti minte asta.
Pentru a comunica mai usor, as vrea sa imi spuneti simplu, Florin. Multumesc.
foarte interesante rubricile, sunteti un model pentru multi dintre noi, pentru optimismul de care dati dovada si solutiile pe care ni le oferiti. eu sunt o simpla angajata, in „zona de confort” de care aminteati, imi cunosc limitele si mi-e cam teama de schimbare, daca nu fac fata, daca dau de mai rau? locul unde lucrez acum (cam de 7-8 ani) intr-o firma privata, nu-mi mai satisface nevoia de afirmare ( e cam mult spus, dar stiu ca pot face mai mult, dar cat?) si de aici…… teama de schimbare, perioada nepotrivita ……
Interesant postul tau Florin.
Din experienta mea, in companiile cu multi-stratificate cu multe nivele, este foarte greu de terminat calatoria de jos pana sus. Cei care pleaca de jos se opresc undeva pe traseu, tai cei care ajung sus de obicei pleaca de pe nivele intermediare care le fac ascensiunea mai scurta.
O imagine completa si obiectiva a organizatiei este cu atat mai greu de atins cu cat turnul de car aminteai este mai inalt.
Cris,
In raportul de care vorbeam, consideram ca toti cei ce strabat profesional organizatia de jos in sus sustin realitatea-de-fapt. Tu ai dreptate ca multi dintre ei, odata ajunsi in turn, se pliaza pe viziunea sefului, care de regula are origine externa si crede in realitatea imaginata.
Asta complica si mai mult lucrurile si scade semnificativ sansele ca deciziile luate in organizatie sa tina cont de realitatea-de-fapt.
Din experienta, pot afirma ca pentru obtinerea echilibrului realitate-de-fapt / realitate imaginata, este nevoie de mai multa realitate-de-fapt (explicabil prin numarul mai mare de pozitii de manageri detinute de cei ce cred in realitatea imaginata).
Organizatia trebuie sa incurajeze purtatorii realitatii-de-fapt si sa-i combine inteligent cu purtatorii realitatii imaginata.
De fapt, este vorba de gasirea acelui echilibru de care amintesti. Care, ca un paradox, pare din ce in ce mai greu de atins. Odata ajunsi in varf, toti transforma realitatea-de-fapt in realitate imaginata, iar noi, cei din jurul lor, ii ajutam. Asta este tristul adevar. Traim intr-o perioada in care competenta este considerata non-valoare. Timpul pentru a genera schimbare este foarte scurt pentru cei ajunsi in varf, iar masurile luate sunt de cele mai multe ori incoerente, nu au continuitate, iar construirea turnului de fildes vine in mod firesc. Desigur, exista si exceptii. Pentru ca ele sa devina regula, nu putem decat sa speram ca prin profesionalism dam o mana de ajutor. Sunt multe de comentat despre acest subiect, aparent inofensiv.