Traditie si credinta

„Obiceiurile sunt mai bune decat regulile: nu trebuie sa le respecti si nici nu trebuie sa te tii de ele. Se tin ele de tine”. (Frank Crane)


Imi plac sarbatorile. Toate..dar, in special Pastele. Imi place agitatia dinainte, care, paradoxal, ma relaxeaza…nebunia alergaturii dupa cumparaturi…goana, pana in ultima clipa, dupa diverse…faptul ca, in ciuda listelor atent elaborate, mereu imi lipseste un ..ceva..esential, de parca pana atunci nu aveam de niciunele…dar nu numai mie imi lipsesc toate cele..nebunia e colectiva…
Imi place sa vad piata plina de lume… barbatii, alungati la cumparaturi de neveste disperate(sic!)
Imi place sa simt mirosul pregatirilor pentru masa de Paste…langa mine e un laborator de prajituri..pana m-am prins de unde vin aromele, m-am flatat crezand ca eu sunt specialistul in dulciuri.

Imi place noaptea Invierii. Ma poarta gandul la copilaria petrecuta intr-un sat, pe atunci bogat, din Oltenia…se strangeau toti copiii si veneau acasa, sa-l roage pe tatal meu, sa ma lase si pe mine sa merg noaptea la biserica…nu se cadea ca o fata de dascal si director de scoala de tara sa umble noaptea hai-hui, fie ea si noaptea Invierii! Mi-aduc aminte, cu drag, cand, in vremurile cele noi, dupa ’90, a incercat sa impuna aceleasi reguli si nepotilor, veniti in vacante la tara…n-a mai avut succes de data asta…Multe din lucrurile vazute si auzite la slujba din noaptea Invierii, cand trageam o joaca de mama focului, si-au gasit intelesul mai tarziu, in sufletul meu de adult. “Lumina din lumina” ma calauzeste tot anul, imi da putere si echilibru…ma apropie de mine, ma ajuta sa ma regasesc, sa-mi pun ordine in ganduri si in suflet. In zilele noastre, mijloacele moderne de comunicare, iti permit sa asculti slujba de Inviere de afara si sa te bucuri in acelasi timp de aerul curat al noptilor de primavara, in asteptarea dumicatului de paine, spre dezlegare la cele lumesti…

Imi place prima zi de Paste..drumul la Biserica..ritualul de acolo…lumea frumos imbracata, copiii atarnati de mana parintilor…orasele mici au un farmec aparte…dar Pastele la tara e ceva unic … ne cumparau parintii, mie si sora-mii, haine noi in fiecare an de Paste..asa era obiceiul, nici nu conta ca pe mine toate hainele stateau ca pe gard, de slaba ce eram…mama mereu se lamenta vecinelor – parca nu le dau la amandoua sa manance la fel!

Imi place linistea din zilele de Paste…masa cu copiii, adulti si ei, ciocnitul oualor, vizita la tara, in sat, la parintii ramasi in viata…la cimitir pentru un omagiu adus celor plecati, unii prea devreme, de langa noi…

Imi plac traditiile de Paste din sat, ramase neafectate de criza sau ifosele vremurilor prezente…impartitul colacilor, cu vin, oua si prajituri…atmosfera de sarbatoare, calm si liniste.

Imi plac sarbatorile de Paste…aduc, odata cu ele, primavara in inimi si in suflete.

Articol postat in Cristina Marcu. Adresa articol Traditie si credinta.

Impresii

Adresa ta de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *