Saltul in gol…

„Saltul in gol e impotriva naturii omului.” – Clive Cussler, Aurul incasilor.




Probabil ca natura omului tine de urcus, de ascensiune, de cucerirea piscurilor montane… Dar dupa ce ai cucerit un varf, ce urmeaza? Poate un varf mai inalt ar fi raspunsul. Dar un varf mai inalt nu este neaparat adiacent varfului recent cucerit. Asta ce inseamna? Trebuie sa coboram poteci care ne duc spre valea dintre cele doua varfuri in cazul in care acestea fac parte din acelasi lant muntos. Daca tinta e mai indepartata vor fi cu siguranta mai multe pante, vai, rauri, poteci si chiar obstacole neprevazute de strabatut. Poate ca vor fi si zone mai putin interesante sau poate zone mai periculoase, dar nicidecum la fel de tentante sau spectaculoase ca destinatia urmatoare.

Este de asemenea posibil ca urmatorul pisc sa nu fie la fel de inalt ca cel pe care vrem sa il parasim din diverse motive. Totusi, chiar daca o altitudine mai mica nu ofera o perspectiva la fel de buna ca cea anterioara, reprezinta poate un loc mai potrivit unei noi stari de spirit care, poate, este indusa sau data de experienta acumulata in urma ascensiunilor precedente, sau, de ce nu, de trecerea timpului…

Indiferent de tinta, exista totusi o limita: cel mai inalt pisc. Ma intreb, oare, dupa acesta, ce mai urmeaza? Sa fie unul mai mic si mai confortabil? Inseamna ca viata noastra nu are un trend ascendent (oscilant, dar ascendent in ansamblu)? Sau trebuie sa ne planificam traseul astfel incat spre „apus” sa cucerim cel mai inalt munte? Dar cand e apusul? Si care este cel mai inalt „munte”?

Articol postat in Invitati, Mihai Midus. Adresa articol Saltul in gol….

2 Comentarii la Saltul in gol…

  1. Mihai Midus

    Multumesc, Florin!
    Varfurile sunt intr-adevar ceva spectaculos! Imi place punctul tau de vedere si imi aduce aminte de Kitzsteinhorn (al doilea pisc ca inaltime din Austria – dupa Grossglockner). Cand am ajuns in varf, iar alte zeci de piscuri de peste 3000 m – toate inzapezite – se intindeau cat puteam cuprinde cu privirea, cu toate ca batea un vant puternic si temperatura era foarte aproape de zero (la sfarsitul lui iulie), nu as mai fi coborat de acolo! Eram constient ca nu puteam ramane acolo la nesfarsit (asa cum mi-as fi dorit, asa ca am incercat sa ma bucur la maxim de privelistea ce-mi taia respiratia si… apoi am coborat…

  2. Florin

    @Bobby
    Bun venit! Pasul de la Comentariu la Articol ma bucura si imi confirma speranta in Schimbare si Mers Inainte.
    Referitor la Viata, Culmi, Planificare cred ca orice Apus capata sens prin Faptele pe care ai ales sa le faci, Rezultatele obtinute, Efectele lor asupra ta si a celor de langa tine. Nu cred in Culme ca destinatie, ci mai degraba ca moment de reflectie si posibilitate de a afla unde-ai ajuns si ce mai ai de facut pana la Marele Pas.

Impresii

Adresa ta de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *