Intamplari cu Tati si Fii

INTAMPLARI CU TATI

Cine zice ca pe masura ce imbatranim devenim mai intelepti, are si nu prea are dreptate.
Tata, 83 de ani, fost politist la viata lui, locuieste acum cu sora si cumnatul meu, mama prapadindu-se cu mult timp in urma. Stau la casa impreuna si mananca impreuna.
Intr-o dimineata, sora-mea ii duce o cutie de icre, din acelea mici din plastic, cu capac. Ii ureaza pofta buna si pleaca sa-si vada de treburile ei. Tata, rupe o bucatica de paine, o inmoaie in cutia de icre si o baga in gura. Dupa primii doi-trei dumicati isi da seama ca painea nu avea nici un pic de icre pe ea…era doar paine goala. Ce s-a gandit el, ca sora-mea tinuse cutia cu icre in congelator si acestea inghetasera. Asa ca a pus mana pe un cutit sa scobeasca in icre, dar nici asa icrele nu se luau pe cutit. Atunci si-a zis in sinea lui: „ Mai ce pojghita groasa de gheata au prins icrele astea deasupra !” – asta am aflat-o mai tarziu de la el.
Dupa cateva minute trece sora-mea pe la el sa-l intrebe ceva, si cum a vazut-o, a si luat-o la rost „ Bine mai Nina, ai lasat icrele astea in congelator de-au inghetat in halul asta si-acum mi le dai mie sa le mananc?!”
Sora-mea se uita mirata cand la el, cand la cutia de icre si nu-i venea sa creada ce aude si ce vede: „ Mai tata, matale nu vezi ca nu ai scos capacul de la cutie?!”.
Abia atunci a inteles tata de ce nu se luau icrele pe bucata de paine -el intingea pe capac- si de ce nici cutitul nu intra in icre. Le-a trecut supararea la amandoi, iar acum rad cu pofta cand isi aduc aminte de intamplarea asta.

INTAMPLARI CU FII

Ca sa vedeti ca nici aschia nu sare prea departe de trunchi (asa tata, asa copii!), o sa va povestesc o intamplare cu fratele meu.
El sta la curte, iar gardul din fata este chiar la strada pricipala. Intr-una din zile cand era singur acasa, s-a auzit strigat cu insistenta de niste glasuri de copii. La poarta, il asteptau doi pui de rromi de vreo 9-10 ani care, cu glasuri spasite, i-au zis: „ Nene, ne-a sarit mingea in curtea matale si te rugam frumos sa ne-o dai inapoi !”.
Uitandu-se in directia aratata de ei, a vazut o minge noua de fotbal, langa peretele casei. A aluat mingea si le-a aruncat-o peste gard, fara a uita sa le zica :” A doua oara n-o mai vedeti!”. Tiganusii, veseli nevoie mare i-au multumit si au plecat fericiti.
Dupa-amiaza, cand au venit nepotii in vizita si l-au intrebat daca nu a vazut mingea pe care o lasasera in curte in urma cu doua zile, fratele meu a cascat ochii mari, intelegand prostia pe care o facuse: daduse puilor de rromi mingea nepotilor sai!

Articol postat in Tudorel Popa. Adresa articol Intamplari cu Tati si Fii.

Feedback

Adresa ta de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *