Ganduri

Eu cel din mine

Ma bucur de zi, de noapte, de fiecare clipa, de viata, de tristete, de ce las sa mi se-ntample, de dragostea ce-o port in mine, de zilele in care traiesc, de zilele in care simt ca mor si nu pot spune, de zilele in care ma trezesc si de cele in care adorm plin de speranta de mai bine.

Incerc sa ma cunosc, sa scot ce e mai bun din mine, sa daruiesc, sa privesc in ochii ce ma privesc in ochi, sa traiesc in trup cu sufletul celei ce-mi poarta sufletul. Uneori vad clar, alteori cad in intunericul dorintelor nerostite de teama neimplinirii, ma rog, ma-nchin, imi pun sperante intr-un intreg sperat in devenire.

Ma simt stapanul meu, si sunt cand bun, cand rau, cand eu, cand altul. Ma simt eu cel din oglinda, cel conturat de degete, cel desenat in vis, cel implinit de dorinte neimplinite inca.

M-as putea lovi cu pietroiul indiferentei in cap dar nu vreau sa ma trezesc intr-un bine inchipuit. Prefer ridurile facute de viata, tenului intins. Prefer viata asa cum inteleg sa mi-o fac, plina de speranta amestecata cu dezamagiri, de frumusete si urat, de destin schimbat prin gand amestecat cu fapta.