Elena Amalia Filip, Invitati

Confesiune

CONFESIUNE 2

Sunt prinsa intr-un loc unde
Amintirile viitorului imi alina usor
Frigul din inima.
Stau invaluita cu frunze din ultimul somn
Al toamnei.
Inca dorm si aud cum totul cade fara mine!


CONFESIUNE 3

Ma pierdeam usor printre copacii
Ce acum mai sunt doar urmele
A ceva ce-a fost de mult.
Linistea invaluie totul,
Iar vantul inca mai alunga ultimele
Sonate.
E trist…si totu-i uitat!

CONFESIUNE 4

Pitita-ntr-un colt de camera,
Uitata de toti si de toate,
Auzeam furtuna din sufletul meu.
Fulgere, tunete, stropii reci ai amintirilor,
Inca se-astern in mine.
Doare.
E rece.
Dar inca te mai aud cum ma
Strigi de departe…

CONFESIUNE 5

Era un vis, ca eu in
Vise traiesc.
Era ceva uitat, o amintire adusa acum in viitor.
Pe-o foaie alba ti-am lasat un ultim dor
In sperante de primavara.
Credeai ca e la fel, dar eu traiesc prin versuri,
Iar tu doar in vise.