Arhiva: "Nicodim Dumitru"

Cand erau adusi copiii pe lume, parintii isi depuneau cu pietate sufletul in trupul lor, langa nume iar ei ramaneau ca de piatra. Respirau piatra, mancau piatra si nu vorbeau niciodata. Parca era un sat de muti ce daltuia munti ……

Am fost trimis pe pamant la specializare sa recunosc, sa invat si sa stiu. Cand voi fi cel mai bun cand nimic nu ma mai poate surprinde, in sfarsit recunoscut ca mare om de stiinta, va trebui sa ma intorc ……

Voi trebuie sa stiti, trebuie sa va amintiti, de malul lacului Razelm, de stancile de la Iancina, de la Calugara si Cazansfat, de la Dolosman si Lacul Sarat. Cand am plecat din sat, le-am pus pe toate in trupul meu, ……

Tu ai urcat in mine, pe scara de incendiu, Ai aprins acolo toate luminile, si mi-ai inchis pleoapele pe dinauntru, sa te privesc numai pe tine. Ca un cosar, te-ai apucat sa cureti din mine tot gustul amar si ca ……

Am schitat intr-o zi linia franta ce-as putea s-o parcurg pana curg, resemnat si aplecat, in moarte multa. Am strans apoi, pe cei ce inca m-asculta si-am tinut o scurta, sedinta muta. Daca o trageam dreapta, era prea scurta, le-am ……